Page 8 - Calauza_2007_916
P. 8

Pag. 8                                                                                                             Călăuza noastră nr. 916
            t»r
      l,------------ i------------------------------------------------------------------ :------- -----------—i                                -------------N
                                             cetăţean  şi  pentru  banul  public.  Nu,  din spatele casei de Cultură cu flinticul   CHIPURI  DE
          Pic ÎATURA  DE  VENIN  ŞI...
                                             pentru  că de pe  acum  şi-a uns  maşina  de spaţiu verde cu tot.. în schimbul a   FEMEI  DIN  BIBLIE
         .  Lî) NGURITA  DE  M IERE
                                             de vot şi a pregătit pungile nevoiaşilor  tot ce ne ia, promite sensuri unice către   ESTERA = stea (ebr.)
               STRIGAT IN                    votanţi cu sticla de ulei, kg de zahăr şi  cimitir  şi  scăldători  la  cetate.  Câtă   -  urmare din nr. 915 -
                                             caltaboşul lui Remeş. în cartierul meu,  neruşinare, cât dispreţ faţă de cetăţean
                  DEŞERT                     zona Gojdu-Pescarilor, Mircia şi Oncia  şi  lege!  Mâine-poimâine,  adică la  al   Artaxerxe este invitat de regină ca
         (Scrisoare disperată către deveni)   sunt porecliţi  „Spaima copacilor”.  Ce  patrulea mandat obţinut prin voturile   împreună cu Aman să ia masa la ea,
           A  nu  ştiu  câta  oară,  în  paginile   făcu mai ieri Mischie de Gorj e mizilic  ţiganilor  şi  ceangăilor,  M ircia-   două zile la rând. Aman se mândreşte
        „Călăuzei”  trag  semnal  de  alarmă  şi   vizavi  de  ce face  trioul  latifundiarilor;   Voievod o să ia întru folosinţă, după   cu asemenea mare cinste, dar dă cu
        arunc în eter un disperat semnal SOS:   primar-vice-secretar.  Unde  mai  pui  că   bunul  plac,  curţile  şcolilor,  ale   ochii  de  Mardoheu,  hotărăşte  să-i
        Primarul  Devei  ucide  oraşul,      au cumpărat, direct ori prin clientelari,   bisericilor, cimitirele...         grăbească moartea şi dă poruncă să
                                                                                       Din bestiarul infernului, de  12 ani
        cancerându-i plămânii. Câteva mii de   tot ce  e construibil ori  nu  de lângă un   ne ameninţă o fiară: Fiara Copacilor,   se ridice  spânzurătoarea.  Noaptea
        copaci au  fost drujbiţi noaptea pentru   plămân  al  oraşului,  pădurea  Bejan-   hălitorul  spaţiilor verzi,  care  visează
        a face loc unor parcări de improvizaţie;   Dealul Paiului. Sunt zvonuri despre zona   conurbaţii megalitice, pe care să pună   următoare, regele nu poate dormi şi
        zeci  de  locuri  de  joacă  au  fost   minei-Călugăreni  şi  fostele  grădini  de   laba.  Latifundiarul Mircia-Voievod a   pune  să  i  se  citească  din  analele
        desfiinţate şi în locul lor, sfidând legile   zarzavat  de  peste  linie.  Inşii  aceştia   ajuns  lat-în-fundiar,  eu  viloaie  la   împărăţiei.  întâmplător  ahalele  se
        şi  chiar  hotărârile judecătoreşti,  au   hăpăie tot, nu se mai satură; pe lângă ei   Săcărâmb, la Felix, la Sântandrei. Ca   deschid în locul unde sta scris cum
        apărut  fel  de  fel  de  improvizaţii   Flămânzilă  e  un  suferind  de  ulcer.   el, Deva nu a mai cunoscut decât doi   descoperise M arhodeu  complotul
        betonate.  Până  şi  centrul  Devei,  cu   Numai  în  zona  „Ardealul”  -   Sala   înaintaşi:  Martinuzzi,  guvernatorul   împotriva regelui şi că evreul fusese
        bulevardul premiat cândva de Uniunea   Sporturilor, spre exemplu, au înfulecat,   Transilvaniei pe vremea nevârstnicului   răsplătit. în ziua următoare, Aman
        A rhitecţilor  din  România,  a  fost   din primăvară până-n toamnă:  Piaţa de   Ioan  Sigismund,  şi  guvernatorul   vine  la rege  cu  gândul  să-i  ceară
        mutilat  cu  plombe  de  prost  gust   zarzavat,  locul  de  joacă  de  lângă   Getsby,  cu  sediul  la  Deva,  cel  mai
        improvizate pe cele câteva ganguri de   Inspectoratul Silvic, întreg spaţiul verde   bogat om  al  imperiului,  călăul  ioba­  moartea lui Mardoheu, dar acesta va
        refugiu  şi  circulaţie.  Peste  noapte te   de  la  Biserica  Baptistă  la  ieşirea  Bd.   gilor români. Ambii şi-au făcut ambi­  fi purtat cu cinste prin oraş de primul
        trezeşti că la geamul  tău  se înalţă un   Bălcescu pe-DN 7.  Başca vreo 200 de   ţiile cu ajutor  unguresc. Ca şi Mircia   satrap al regelui. La masă, în faţa lui
        bloc,  că  în  părculeţe  apar  moluri.   copaci. Apucă-turile celor doi se justifică   dealtfel.                   Aman,  regele  întreabă  pe  Estera:
        Aprobările semnate Mircia sunt girate   prin  moştenire  genetică:  străbunii   Un  uriaş  sobol,  o  nesătulă cârtiţă   „Ce rugăminte mai ai să-mi faci?”
        de  Consiliul  local,  alcătuit  cu  trei   Mircitului au stăpânit întinse terenuri pe   scormone  şi  înghite  pământul  de  la   Estera dă pe faţă planul diabolic al
        excepţii  din  liberalo-udem erişti.   la Iernut-Chirileu;  cei  ai  manelistului,   temeliile  oraşului.  Opriţi-o,  oameni   lui Aman, cerând totodată revocarea
        Mâine-poimâine, acest troglodit va să   păşuni cât cuprinde între Şugag şi Jina.   buni, refuzându-i votul!
        semneze  cu  „Io,  Mircia  Voievod”,   Aflu  că  recent  au  vândut  odraslei   (pamflet încă blajin şi discret)    ordinului împotriva iudeilor. Aman
        pentru el nu există lege, respect pentru  fostului  director de la finanţe parcarea              G.TĂUŞANU          este spânzurat de stâlpul pe care îl
                                                                                                                            pregătise pentru Marhodeu, acesta
                                                              compasiune, aşa cum   duios  aşezările  lor temporare,  până ce   primind funcţia lui Aman.  Edictul
                                                              trebuie  să  fie  com­  îngerul morţii va cădea secerat la gândul   împotriva iudeilor nu mai putea fi
                                                              batantul  creştin  al   că în curând va rămâne  singur,  noi cu   revocat dar,  s-a dat altul prin  care
         Cerul e azi  o lacrimă sfântă şi-n pârg  acestui  mileniu  ars  cu  litere de  foc  pe   fum de tămâie şi smirnă-n ulcioare, cu   evreii aveau dreptul să se apere sub
      de lumină bătută e ziua.  Azi, mai mult  frontispiciul istoriei.              azime coapte sub palme, vom deschide
                                                                                                                            scutul  autorităţilor  locale.  Evreii
      decât oricând, oameni tăcuţi, cu chipuri   Nimic nu mai  seamănă azi cu restul  praznicul  echinocţiului  unei  toamne
      de sfinţi coborâţi din icoahe, se privesc                                        bogate?n  visare.                    s-au apărat vitejeşte, nimicind mai
      fără să se vadă. Mai mult decât oricând,                                            Mai întâi, îi vom trezi cu colinde   mulţi dintre duşmanii lor.
      o solidaritate aproape frăţească-i uneşte                                        de nimeni  cântate şi din  somnul ca    Mardoheu şi Esteta au instituit o
      azi pe necunoscuţii care, în cugetele lor                                        plumbul de greu, cu apă de trandafiri   sărbătoare  naţională  pentru  evrei,
      refac mitul vieţii şi al morţii, încercând                                       le  vom  unge  ochii,  pe  care  apoi   numită „Purim” care va deveni o zi
      să se obişnuiască cu gândul că şi una şi                                         sărutându-i le vom reda -  temporar   istorică,  serbându-se  de  atunci  în
      alta  sunt permanenţele din care El,  cu                                         -  semnul vieţii. Cu blândeţi pe care   fiecare an. Mai este numită şi „Sărbă­
      migală  şi  trudă  ţese  silogismul  acela                                       doar maicile noastre le ştiu, îi  vom   toarea sorţilor” (Aman a aruncat sorţi
      greu de sensuri subversive, - etemitatea-                                        ridica în picioare, apoi cu un frunziş
                                                                                                                            pentru a vedea în ce zi să-şi pună în
         Păsări necunoscute, venite parcă din                                          proaspăt de toamnă timpurie şi lungă,
      coliviile  vânzătorului  de păsări  mitice,                                      le vom schimba aştemuturile, îi vom   aplicare  planul),  sau  „Ziua  lui
      zboară cu  nonşalanţă,  printre trecători,                                       unge cu fum de tămâie sub limbă şi   Mardoheu”  (Vezi:  Cartea  Estera,
      doar până la înălţimea umerilor acestora                                         cu un grai şi el primenit le vom spune   toate cele 10 cap. şi 2 Mac. 15,37).
      şi unduindu-se printre aceste jaloane vii,  anului  de  graţie  din  care  vom  ieşi   cât  de  dor  ni-e  este  de  ei.  Treze,  dar   (vaurma)
      dispar în înaltul de  bazalt,  sub  a cărui  curând. Omul cel mai cuminte, trăieşte   confuze, privirile lor ne vor ruga să nu   preot Petru PĂTRUŢON1U
      povară se curbează azi inimi şi gânduri,  sub zodia marilor încercări,  vede în el   contenim  în.a-i  po­
      dragostea  şi  ura,  adjective  fără  care  şi  în  sinea  semenilor  săi,  eroii  unei   meni printre ai noştri,
      omul nu poate fi nici necredincios, nici  epopei  noi,  eroii  unei  noi  cruciade,  la   după  care  se  vor   O nouă apariţie  la Editura
      sfânt,  nici  sfidător,  nici  plin  de             capătul  cărora,  deşi    culca  din  nou,  sub             „Călăuza  v b.”!
                                                          învingători,  nu  se  vor   lumina inimilor noas­
           U  HEMOROIZI                                   mulţumi  pe  deplin  cu   tre,  convinşi  fiind că   Este vorba de cartea „Măi Ardeal -  iubit Ardeal”
                                                          semnul  victoriei,  decât   pomenindu-i  îi  învi­  semnată de Iosif June Rapolteanu. O carte ca o bijuterie
       is;.".:; F IS U R I A N A L E                      dacă răsplata ar fi punerea   em de fiecare dată.  în  care  autorul  îşi  exprimă  o  întreagă  paletă  de
                                                                                                           sentimente  de  iubire  faţă  de  Ardeal,  pământ  drag
       rntu,«M  FĂRĂ OPERAŢIE, FĂRĂ SPITAUZARE            lor  în  ştreanguri,  ade­   La  plecare,  cei   sufletului  său,  căci  aici  a
                                                          vărata  cunună  a  unui   care şi-au găsit ador­
                                                          luptător devotat.         miţii, frumoase lumini   văzut lumina zilei.
                                                             Gândul  care  sfre­    le vor pune pe pieptul   „Floare curată de crin/ Azi
                                                          deleşte ca un piron înroşit   mormintelor  negre.  e  nor  mâine-i  senin  - / Dar
                            «I                                                      Cei care nu-i mai ştiu   peste  sufletul  meu/ Plouă  şi
                                                          cugetele noastre, azi este                      ninge  mereu”  spune  poetul
                                                          nebunia  noastră  fru­    căuta  prin  negura   într-una  din  poeziile  sale.
        doar clinicile h u iu iu iiN E  au:               moasă şi  sfântă, de a sta   vremii  pe-ai  lor,  un   M editativ  sau  revoltat,
                                                                                    strop  de  sânge  vor
                                                          încă  odată  de  vorbă,  cu
              io  ani de experienţă în România            cei care nu mai sunt.     vărsa pe un mormânt   privind înspre viaţa sa şi im­
                                                                                                          plicit  spre  destinul  Ar­
              2 0  de ani de experienţă in lume              în  timp  ce  lumina   părăsit.  Aşa  spune   dealului,  autorul  reuşeşte  o
                                                          limpede,  domoală  şi     legământul  şi  aşa  se   pagină de  poezie  patriotică
                                                          transparentă, a acestei zile   cuvine.  Amin!   interesantă.
                                                          fără  pereche,  îmbracă            V. OVIDIU


        C / I          t / 2 ^ 4   N C P Ă lS T E L ă L  — \ Z ia r u .l   c a r e ;  s e   r& s p & c tă ,  ş i   v a   r e s p e c t ă
   3   4   5   6   7   8   9   10