Page 5 - Campul_1923_01_02

CAMFUL 21

calea spre mai bine şi alte. neamuri ne vor
lua-o înainte.
De aceia, pentru a nu pierde ceia ce am câş­
tigat sâ căutăm printre noi înşine pe vinovaţi
şi să-i îndreptăm.
Ii vom găsi uşor, dacă vom voi să-i vedem.
Vinovaţi de neîncredere şi de neunire dintre
cârmuitori şi cârmuiţi suntem mai întâi noi toţii
fii ai acestui neam.
Nu ne dăm seama că cei ce ne cârmuesc,
ori-cari ar fi ei, sunt fiii cei mai bunf ai nea­
mului că sunt aleşii noştrii ai tuturora şi că aşa
cum în trecut ne-au cârmuit din bine, în mai
bine, tot ast-fel trebue sâ avem încredere că o
vor face şi în viitor.
Vinovaţi sunt însă şi cei ce ne cârmuiesc. Cei
ce ne-au cârmuit ieri arată neîncredere în cei ce ne
cârmuesc astâ-zi şi cei de azi îi bârfesc pe cei
de ieri, şi bârfe ala din păcate nu mai cunoaşte
margini. Dacă i-am crede pe cârmuitori în ce
spun unii despre alţii, ar trebui să pierdem ori-ce
nădejde că ar putea sâ-ifie bine Ţârii şi gândul
nosteu ar trebui sâ fie la pierzarea repede şi
sigură ce ne aşteaptă.
Singura scăpare pentru noi e sâ nu-i credem
când se bârfesc şi-şi aruncă unii altora cu noroi.
Să ne zicem că şi —atunci sunt mânaţi de un
gând bun, de gândul de a face pe acel ce îl bâr­
fesc să fie mai bun —mai drept şi mai cinstit de
frica bârfelii.
Sâ facem mai ales ca tineretul care se ri­
dică pe lângă noi şi caro zilnie se întâlneşte din
auzite şi din citite cu vorbele aspre ce şi le aruncă
cei mari unii altora, sâ culeagă din ele numai
ce e gând curat, înţelegând că toată amărăciu­
nea vorbelor e u e pornită de cât din necazul că
cel căruia ii sunt spuse nu e mai bun şi mai cu­
rat de cât l’a lăsat soarta.
Când vom şti să citim ast-fel în scrisul ce