Page 14 - Campul_1923_11_21

332 C Â M P U L

şi încasează Ia vânzare îndoit şi Întreit mai mult decât este im­
pus la dare acel produs sau marfă, Ceeace se petrece faţă de ur­
carea dărilor de către guverne, se petrece în lumea speculanţilor
şi cu valuta.
Un negustor de lipiscănie mi-a spus, că asistând întro
zi în prăvălia unui negustor din Bucureşti, prieten bun, a văzut,
că făcând vânzare de 10,000 lei a realizat un câştig de 6000 lei.
Scandalizat d'un asemenea câştig, a întrebat pe prietenul său:
„nu-i prea mult ?“ — la caro i s’a răspuns ,,pă trebue ca să facă ,
faţă valutei, dărilor impuse de stat, etc.“
Pe lângă valută şi guvern, specula neomenoasă este a treia
pricină care contribue la scumpirea traiului şi este şi cea mai ne­
dreaptă, cea mai neomenoasă.
Dar mai este şi-o altă cauză care scumpeşte traiul şfi pe care
o cred mai de vină decât pe toate celelalte.
Această cauză sau pricina pricinilor suntem noi to ţi: Orăşeni
şi săteni, dela bancheri până Ia lucrători, sau cum ss’ar zice, dela
Vlădică până la opincă, contribuim la scumpirea traiului pri lux
şi în sp.ţcial prin micşorarea puterei de muncă.
Că luxul îmbrăcămintei — a gătelei şi înfrumuseţărei- dom­
neşte la oraşe şi sate, nu încape îndoială — e lucru văzut. Pe stră­
zile oraşelor şi la horele satelor nu vei vedea o femee tânără sau
fată fără ciorapi subţiri străvezii şi cu ghete sau pantofi cu tocuri
d’o şchioapă; fote încărcate cu mătase, fluturi şi fir de beteală;
apoi pudră, parfum şi sulimau ete.
La oraşe pe străzi şi la sate la horă, nu poţi deosebi care-i
cu dare de mână şi care nu-i.
Este frumos şi plăcut să vezi atâta frumuseţe de îmbrăcă­
minte şi feţe fără deosebire de clase şi avere; decât numai, costă
mult ,şi contribue la scumpirea traiului; căci toate aceste baga­
tele pentru găteală se aduc din străinătate,, în schimbul imonctei
de aur şi argiut, iar ţara noastră a rămas cu leul de hârtie, care a
ajuns să valoreze 8 parale.
Dacă am avea produse d’ale pământului: grâu, porumb, ora,
ovăz, in, cânepă, etc., etc. ca să le trimitem în ţările străine, «lin
destul am aduce «lin nou îu ţară aurul ce le-am dat şi leul nostru
ar fi leul de odinioară, ar fi franc, şi fără îndoială traiul s’ar ef-
teni. Dar răul este |că stăm prost cu Agricultura, producem puţin
şi dacă exportata ceva, suntem departe de a balansa importul sau
ad întrece chiar «lupă cum ar trebui pentru ridicarea valutei
leului nostru.
Producţiunea pământiului atârnă în special de puterea de
muncă depusă de plugari. Or, mulţi dintre noi, împinşi de râvna
d’a trăi bine prin muncă uşoară, am delăsat cu d’abittele plugăria
şi ne-am dedat la negustorie, precupeţie şi funcţionarism. Jumă-