Page 15 - Campul_1923_11_21

C Â M P U L 333
tate în unele sate plugăresc; iar cealaltă jntaăţate clin săteni
pândesc şi precupeţesc produsele satului, cn cari bat drumurile
i^pre oraşele mari din ţară.
Băeţi în vrâstă de imuncă, dar care urmează un liceu, şcoală
no rimai ă sau seminar, joacă fot-bal în zile de lucru (bat o minge
«nare cu picioarele, chiar şi cei ai plugarilor adevăraţi), în loc d’a
ajuta pe părinţii lor la prunca câmpului, unde ar face gimnastică
minunată — cu tot corpul — şi productivă în acelaş timp.
Când şi la sate o parte din populaţinne, adulţi şi copii, au
apucat pe alte căi, mai poate fi îndoială despre scăderea puterilor
de muncă, de producţiune a ogorului ţărei noastre ? Şi câml, şi
pe noi sătenii, ne-a coprins luxul, că dăm pe nimicuri sume în­
semnate de bani luaţi cu împrumut de pe la bănci, mai poate să
se îndrepte leul nost-m #i să scadă speculaţiunea ? '
Zadarnic ne plângem contra valutei, a speculanţilor şi acu­
zăm guvernul că nu ridică valoarea leului nostru, că nu înfrâ­
nează specula.
Valuta este condiţionată de puterea noastră de imuncă — de
producţia nea solului ţărei noastre şi de consnmaţiimea articolelor
de lux, care alimentează valuta scăzută şi specula neomenoasă.
Şi atât cât toţi în genera! nu ne vom abţine dela lux şi în
special noi plugarii, care constituim majoritatea populaţiunii
ţărei, nu vom reveni Ia cumpătarea de odinioară şi nu ne vom
iţpori şi încorda puterile de muncă, ca să producem belşug de pro­
duse agricole ca în trecut, guvernele vor fi neputincioase în easna
pentru eftenirea traiului, căci noi cu toţii mi-1 ajutăm, ei-1 forţăm
la — a fi şi el factor de scumpete a traiului.
Guvernele, ar putea cel mult să fie economice cu banul pu*
blic tăind sinecurile, adică slujbe de prisos, (-omisiuni peste co-
misîuni şi cheltneli de paradă, ete,, să mai reducă (lin slujbe,
nude sunt prea m ulte; să interzică luxul şi să regulaJmentcze
munca agricolă — s’o facă chiar obligativă în general; dar mă
tem, că guvernul acela ce ar încerca să facă aşa ceva, ar fi un
guvern d'o zi, că noi cu toţii, orăşeni şi săteni, ne-am ridica în
contra lui pe motive că atentează la libertăţi, că ne-a luat câşti­
gurile din mână şi ne-a lăsat pe drumuri şi câte şi câte alte multe
rele nu i-ani pune în spinare, că vrâml nevrând, va trebui să
plece dela putere.
După cum vedeţi, iubiţi plugari şi cititori, părerea mea este,
că noi (cu toţi, (lela Vlădică până 'la opincă, cârmuitori şi cârmuiţi,
aproape pe întrecere şl după putere contribuim la scumpete»
traiului.
Cine crede altfel, sa spună, îl rog.
Dobro Rădulescu