Page 14 - Campul_1923_12_24

380 C Â M P U L

nic le curge sâng'e din nas. Câte odată curgerea de
sânge pe nas se întâmplă când s'a oprit luna la femei,
sau când la un bolnav s’a oprit perderea de sânge prin
trânji. Uneori această curgere de sânge’ din nas este
foarte folositoare, scăpând pe om de o adunare a sân­
gelui în cap (congestie cerebrală) sau dambla (hemora^
gie cerebrală). De asemenea bolnavii slăbiţi, lipsiţi de
sânge (anemici) au des perderi de sânge din nas.
Oricum ar fi, când acest lucru vine des şi slăbeşte
pe bolnav, trebue numai decât chemat medicul să vadă
dacă nu e altceva mai greu. In orice împrejurare iată ce
trebue să facă şi ce ajutoare trebue să dea pătimaşului.
Omul este mai degrabă ţinut drept în picioare, cu capul
uşor înainte, ca sângele să nu se ducă pe gât şi să se în-
nece. El e descheat la vestminte şi la cămaşă şi dus
într’un loc răcoros, cu aer curat, stropit şi, sters pe faţă
des cu apă rece şi pus să răsufle rar şi cât se poate de
adânc. Cineva îi ţine braţul de partea nării din care
curge sângele, drept în sus. Sau tot acest braţ i se bagă
în apă ferbincioară. Cineva mai îndrăsneţ se uită în nare
să vadă de unde vine sângele şi dacă se vede că vine de
jos, din dreptul aripii nasului, atunci apasă cu degetul
pe afară această aripă a nasului, lipind-o strâns de nas
şi oprind astfel sângele. La nevoe se pot' face băi fer-
binţi de muştar la picioare. Dacă se află lâ îndemână îrt
casă câteva pacheţele cu antipirină, se topesc câteva din
ele* în puţină apă şi bolnavul trage apă de aceasta pe
nas, apoi se îmbibă vata în apă de aceasta cu antipirină
şi se îndeasă pe nare. cât de sus ca să se astupe strâns.
Dacă nu stă, atunci cineva suflă bolnavului deadreptul
în nare praf curat de antipirină şi cât de mult. Când nu
avem altceva, îndesăm măcar vată pe nara eu pricina;
ori o fâşiuţă de cârpă curatăi. La nevoe se toarnă pe nas.