Page 15 - Campul_1923_12_24
P. 15
C Â M P U L 321
apă ferbinte',' care goneşte sângele şi face să se strângă
vinişoara ruptă şi apoi să astupăm nara cu vată. Să nu
se uite'dela început să se pue la ceafa bolnavului o cârpă
înmuiată în apă rece. Mulţi trag- şi cu folos 6ţet pe na&
In tot acest timp şi mult încă după oprire, bolnavul să
nu-şi sufle nasul, ca să nu se px>mească sângele iar.
Când scurgerea nu se opreşte, se face toate aceste lur
crurî, până soseşte medicul, ori până e dus bolnavul la
spital.
(Din ,,Albma“ ) Dr. V. Voiculescu.
Uu duşman al betonului: zahărul
In Anglia s’a observat odată la o clădire că în unele
locuri betonul nu se întărise. Cimentul care servise la
facerea acestui beton venise, în saci, pe un vas care mai
înainte fusese încărcat cu zahăr. In timpul călătoriei,
câţiva saci cu ciment se rupseră ; cimentul curs pe jos a
fost adunat cu lopata şi pus în alţi saci după ce se ames
tecase cu puţinul zahăr ce se găsea pe scânduri. Acest
ciment a stricat toată afacerea.
Altădată cimentul a fost pus. în saci în care fusese
zahăr. Praful dulce, rămas în ţesătura saciLor s’a ames
tecat cu cimentul şi l’a făcut să nu se mai întărească.
S’au întreprins atunci cercetări sistematice şi s'a
aflat că e de ajuns să pui la 100 gr. ciment numai un
sfert de gram (0 gr. 25) de zahăr pentru ca cimentul să
nu mai fie bun de nimic.
Mai mult, dacă verşi o soluţie d e zahăr pe un beton
întărit şi uscat, el se face sfărămicios şi îşi pierde solidi