Page 4 - Campul_1923_12_24
P. 4

372                   C Â M P U L
          păsarea  oamenilor,  când  ca  lipsa  naei  oblăduiri
          de  breaslă,  gata  să  dezarmeze  Înainte  de  sfâr­
          şitul  luptei.
              Şi  la  strigătul  de  adunare  al  „Cîmpului  de
          acum 16 anis’au adunat toţi copiii cresouţi pentru
          plugărie,  drept,  fără  plug  şi  pământ,  dar  ou  o
          credinţă  de  mucenioi  în,  dreptatea  oauzei  lor
          sfinte.
              N ’aveau bani şi  oa  să-l  faoâ  să  trăiască  s'a
          pus  mână  dela  mână,  săraoă  dar  hotărâtă,  şi
          s’au  strâns  primele părăluţe  pentru  tipărirea lui,
          căci  într’o  ţară  cu  două  milioane  de  hectare  de
          grâu  şi  tot  atâtea  de  porumb,  nu  picura  nioi
          măcar  atâta  dărnicie,  de  sus  sau  de  jos,  cât  se
          cuvenea unei  asemenea foi de plugărie. Ea totuşi
          a  izbutit  să  trăiasoă  şi  a  îndrăznit  şă  prevadă
          neşovâelnic  viitorul  visat  aevea  de marii  cărtu­
          rari  ai  plugăriei  româneşti.
              Şi  „Câmpul“  cu  îmbrăcămintea  lui  modestă,
          colorată  ou  înfăţişarea  asemenea  unui  oâmp  de
          grâu  pârguit,  în oare  se desemna ohipul vânjos
          la  coarnele  plugului  al  unui  flâoău,  despicând
          brazda  în  răsăritul  soarelui,  „Cimpula  acesta,
          care  prin  însăşi  numele  lui  întruchipează  che­
          marea  şi  viitorul  ţărănimii  noastre,  şi-a  oroit,
          încet-încet  drum  tot  mai  limpede,  pe.  lungi  şi
          spinoase  cărări  întortoohiate.
              El  a lăsat  să curgă  în paginile  luiţsfîicioase
          păreri  şi  sfaturi, îndemnuri  şi  descrieri,  pilde  şi
          disouţii,  planuri  şi  icoane,  pe  care  o  istorie  ne­
          părtinitoare a agriculturii noastre nu le va  putea
          trece  ou  vederea.
               „Câmpul*  din  treout  era  micul  altar  de  pe
          care  se  propovăduia pregătirea pentru vremurile
          ce  aveau  să  vină.  El  a  fost  un  mijloo  de  a  ne
          strânge  sub  cutele  aoeluiaşi  steag,  de  a  ne  cu­
          noaşte şi măsura puterile sufleteşti şi de  a izbuti
          să înfăptuim o dungă de  lumină  pe  ogoarele ţării
   1   2   3   4   5   6   7   8   9