Page 4 - Campul_1923_12_24
P. 4
372 C Â M P U L
păsarea oamenilor, când ca lipsa naei oblăduiri
de breaslă, gata să dezarmeze Înainte de sfâr
şitul luptei.
Şi la strigătul de adunare al „Cîmpului de
acum 16 anis’au adunat toţi copiii cresouţi pentru
plugărie, drept, fără plug şi pământ, dar ou o
credinţă de mucenioi în, dreptatea oauzei lor
sfinte.
N ’aveau bani şi oa să-l faoâ să trăiască s'a
pus mână dela mână, săraoă dar hotărâtă, şi
s’au strâns primele părăluţe pentru tipărirea lui,
căci într’o ţară cu două milioane de hectare de
grâu şi tot atâtea de porumb, nu picura nioi
măcar atâta dărnicie, de sus sau de jos, cât se
cuvenea unei asemenea foi de plugărie. Ea totuşi
a izbutit să trăiasoă şi a îndrăznit şă prevadă
neşovâelnic viitorul visat aevea de marii cărtu
rari ai plugăriei româneşti.
Şi „Câmpul“ cu îmbrăcămintea lui modestă,
colorată ou înfăţişarea asemenea unui oâmp de
grâu pârguit, în oare se desemna ohipul vânjos
la coarnele plugului al unui flâoău, despicând
brazda în răsăritul soarelui, „Cimpula acesta,
care prin însăşi numele lui întruchipează che
marea şi viitorul ţărănimii noastre, şi-a oroit,
încet-încet drum tot mai limpede, pe. lungi şi
spinoase cărări întortoohiate.
El a lăsat să curgă în paginile luiţsfîicioase
păreri şi sfaturi, îndemnuri şi descrieri, pilde şi
disouţii, planuri şi icoane, pe care o istorie ne
părtinitoare a agriculturii noastre nu le va putea
trece ou vederea.
„Câmpul* din treout era micul altar de pe
care se propovăduia pregătirea pentru vremurile
ce aveau să vină. El a fost un mijloo de a ne
strânge sub cutele aoeluiaşi steag, de a ne cu
noaşte şi măsura puterile sufleteşti şi de a izbuti
să înfăptuim o dungă de lumină pe ogoarele ţării