Page 4 - Campul_1924_01_01
P. 4

4                       C Â M P U L

                    Iarna  grea  ce s’a  lăsat  ou  omătul  gros oare
               acopere  zările  ţărei  ne  dă  nădejdea că  sămânţa
               aruncată în pământul  ars  de  soarele  secetei  din
               toamnă  va  găsi  culcuş  bun  pentru  a  da  roadă
               îmbelşugată....
                   Aşa  e  oredinţa  poporului  şi  s’a  văzut  că
               această  credinţă  este  întemeiată.
                   Păşind cu nădejde şi muncă hotărâtă  în  noul
               an  dorim  cetitorilor  acestei  cărticele  an  îmbel­
               şugat  şi  gânduri  bune.



                      Oameni  ai  pământului  aceluia

                   Mii  de săteni  nu  mai  vor să muncerţiscă pământul.
              Li  se  pare chiar că  nici  în  sat  nu  trebuie  să  mai  locu­
              iască.  Au  intrat  în  târguri  şi  oraşe.  Şi  fiindcă  în  copi­
              lărie nici  carte n'au  învăţat,  nici meşteşug nrau  deprins
              nici  la  negustorie  nu  se pric&p  şi  n’au  cu ce  o face,  au
              intrat  servitori,  măturători,  paznici, curăţitori.  Şi  aceste
              slujbe  trebuie  să  le  îndeplinească  cineva.  Să  le  îndepli-
              neiscă  însă cu  vrednicie şi  cu  cinste.  înţeleg foarte  bine
              să-şi  părăsească  omul  satul  şi  căminul  său  —  dacă  e
              n'voie  — când  poate  di  peste  m  trai  mai’bun.  Dar  să
              părăsească  o  căsuţă  bună  pentru  un  bordeiu  netrebnic,
              să  schimbe  traiul  său  omenesc  pentru  uţi- trai  în mi­
              zerie,  în  murdărie,  în  desfrânare,  aceasta  nTo  înţeleg.
                   Pentru  acei  cari  aveau  un  rost  şi  puteau  să  aibă
              unul şi mai bun, pentru acei cari s’au lăsat de plugărie,
              socotind-o  nevrednică,  de  ei,  pentru  îndreptarea  acelor
              rătăciţi  scriu  acestea.
                   ,,W aveam pământ de ajuns şi de aceea am plecctt,r,
              îmi  spunea  unul,  căruia  i  se  părea  câ-i  prea  puţin  5
              pogoane.
                   Cum?  Cinci  pogoane  nu  sunt  deajuns  pentru  în­
              treţinerea  unei  familii  ţărăneşti?  Dar  le-ai  muncit cum
              trebuie?  Căci  în  alte ţinuturi  o  aşa  întindere de pământ
              e  socotită,  ca  o  moşie.  Pe  cinci  pogoane  pământ  poate
   1   2   3   4   5   6   7   8   9