Page 11 - Campul_1924_01_02
P. 11

C Â M P U L                 25

       schimb  Italienii  le-au  garantat  stăpânirea  portului
       Baros,  alăturea  de  Fi urne.  Pentru  a  întări  această  înţe­
       legere s’a încheiat un tratat, care hotărăşte că cele două
       ţări se fac prietine  şi se vor ajuta la primejdie.
          Pentru primul ministru  italian Mussolini această în­
       voială este o mare  izbândă.  Dar pentru Sârbi  nu e  o  în­
       frângere  ci  o  faptă  înţeleaptă.  O  rană  supărătoare  se
       vindecă  în  trupul  Jugosiaviei.  Ţara îşi  poate  vedea  de
       alte griji, căci în spre apus tratatul îi chezăşueşte linişte
       şi siguranţă.
          Pentm  celelalte  popoare  ale  Europei  e  un  prjlej  de
       bucurie.  Se  stinge  astfel  unul  din  vulcanii,  care  ame­
       ninţa  să  aprindă  iar  focul  războiului  O  duşmănie  mai
       puţin  e  un  pas mare  spre  întoarcerea  păcii  adevărate
       între popoare.


                 Era         odata...



          Un  om  tare  bogat  şi  trupeş,  după  o  zdruncinare
       straşnică a căzut  la  boală grea de  nu se  mai  putea  ţine
       pe  picioare.  Şi,  chipurile,  după  zdruncinul  pătimit,
       credea toată lumea că s’a  mai întărit,  şi mai voinic,  mai
       trupeş,  mai  frumos  şi  mai  bogat  a ieşit.  Dar nu  a fost
       aşa şi a căzut la pat. Au început să se strângă neamurile
       dimprejur  şi  fiec-are-şi  da cu  părerea:  ba că meteahna-i
       ici, ba că buba-i  dincolo  şi babele  au  început  a  da  cu
       bobii  şi altele cu  fel  de fel  de descântice...  Erau sfaturi,
       căscături  şi  farmece  acolo  că se minunase  şi  bolnavul;
       dar rămânea numai cu minunăţia,  pentru că boala ’n loc
       să se lecuiască, mai rău se lăţea pe trupul  cel voinic  şi
       frumos  de  altă dată...  Şi  s’au  sfătuit  neamurile  strânse
       acolo, ce-i de făcut ?  Să aducă doctori şi vraci streini, cu
       multă  ştiinţă,  cărturari  vestiţi,  cari  să stea la căpătâiul
       bolnavului;  alţii ziceau că nu e nevoe de  adus  doctori
       din  alte  ţări,  pentru  că şi  în  ţara  aceia  erau. oameni  în­
       văţaţi, care-au  lecuit  de  boale  grele  pe  mulţi  bolnavi  şi
   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16