Page 4 - Campul_1924_01_02

20 CÂM PUL

Nădejiea propăşirii noastre pe tărâmul cul­
tural e cartea. Cine sorie din inimă slova cea
adevărată, tot la inimă pătrunde:
„Ca’n basme ’i-a cuvântului putere!
„El lumi aievea îţi face din păreri
„Şi chip etern din umbra care piere...
„Aprinde ’n inimi ură sau iubire;
„De moarte, de vieaţă-i dătător
„Şi neamuri poate ’mpinge la pieire,
„Cum poate — aduce mântuirea lor.
Aşa glăsueşte un mare cărturar al neamului,
poetul Al. Vlahuţă.
Dascălul de catedră, înflăcărează deopotrivă
pe copii sau oameni mari, când cuvintele oe 'i
ies din gură pornesc cu convingere şi căldură.
Oştiri întregi înfruntă valul morţii când cuvin­
tele Căpeteniilor le oţeleso şi îndârjesc curajul.
Putea Valter Mărăoineanu să vorbeasoă mai mult
de cât „După mine băieţi* când a înfipt steagul
la Griviţa, unde a căzut străpuns de gloanţe?!
Sau când puhoiul duşman se revărsa năpras­
nic peste plaiurile ţării şi s’a format zid de ne­
pătruns la malul Şiretului din piepturele oştenilor
noştri, li se putea spune mai mult de cât „pe
aicea nu se treceu? Cartea bună deşteaptă în
om simţiminte alese.
Le descoperim în orce om, dacă ştim ca prin
puterea cuvântului să pătrundem în sufletul lui.
Aurul care străluceşte e strâns cu multă trudă
din stâncile munţilor sau nisipul apelor; aşa des-
părţeşte cuvântul cel bun adevărul de minciună
şi lumina de întuneric.