Page 4 - Campul_1924_02_03
P. 4
'36 CÂMPUL
grâu, lăsând in ţară banii ce se câştigă prin această
transformare».
Dacă. judecăm nepărtinitor această neînţele
gere între morari şi plugari, noi avem de spus
următoarele: Plugarii sunt în dreptul lor să
ceară preţ mare pentru recolta acestei plante,
având în vedere cheltuelile mari ce le fac cu
cultura ei. Acest preţ nu se poate căpăta de
cât cerând preţul de pe pieţele străine, care
se poate obţine numai atunoi când exportul e
liber.
Morarii la rândul lor au şi ei dreptate, când
zio că e mai bine să exportăm făină şi nu grâu
şi să ne rămână banii în ţară. Agricultorii la
rândul lor nu au nimio contra morarilor şi ei ar
fi mai bucuroşi, dacă de pe urma muncii lor s’ar
întări industria morăritului şi s’ar vinde străi
nătăţii făină şi nu grâu, lăsând în ţară tot
câştigul ce-1 încasează morile străine.
Dar plugarul se mai întreabă: Cum? Eu să
muncesc şi să vând grâul cu preţ maximal mo
rarului, oare să-1 facă făină, şi să o vândă cu
120.00J lei vagonul în afară?
Acesta este miezul neînţelegerii. Plugarului
îi este egal, în definitiv, cine îi dă preţul mare:
morarul sau străinătatea. Dar se oere ca morarii
să cumpere grâul nu cu preţ maximal de 45 000 lei va
gonul, ci cu cursul pieţelor străine, minus bineînţeles,
cheltuelile, taxele şi câştigul ce i se cuvine, şi atunoi
plugarii nu vor mai avea nimic de zis.
Atunoi suprafaţa ou grâu s’ar mări, morile ar
avea ce măcina şi plugarul şi-ar vedea munca
răsplătită, un dre-1 pe oare nu i-1 poate lua
nimeni, duoâ oum nici plugarul nu calcă dreptu
rile nimănui.