Page 5 - Campul_1924_02_03

C Â M P U L 37
Ce trebue să ştie cultivatorul ie legume

CUM SE FACţS PRĂŞITUL ŞI PLIVITUL
ŞI CUM SE GUNOEŞTE
Prăşitul se face cu sapa pentru semănăturile rari
în cuiburi (dovlecei, castraveţi, cartofi, fasole, mazăre,
bârne, pătlăgele roşii şi vinete, varză etc. şi cu săpă-
ligele (calistire) pentru cele mai dese, ca ardei, praz,
telină, morcovi, păstârnac, pătrunjel, etc. Prăşitul
trebuie făcut când pământul e înlr'o stare potrivită de
umezeală, de obiceiu la câteva zile de udat sau după o
ploaie. El are de scop de a stârpi buruienile, a mărunţi
pământul împrejurul rădăcinilor, a'l face să păstreze
mai bine umezeala înăuntru şi a înlesni pătrunderea
aerului la rădăcinile plantelor. La prăşit trebuie bine
luată seama să nu se taie sau desrădăcineze plantele
mai edes când acestea sunt răsădite de curând şi rădăci­
nile lor nu sunt încă prinse cum se cade "de pământ.
Bulgări dacă sunt, se sfărâmă cu săpăliga; buruiana
se scoale din rădăcină şi se cară la grămada de gunoiu ;
urmele picioarelor se sapă din nou, ca să nu se cunoască
pe unde au călcat lucrătorii. Un lucrător poate prăşi
deodată un răzor. Se cunoaşte astfel munca fiecăruia
cum e făcută. Aceasta îşi are însemnătatea sa, căci se
pot îndrepta lucrătorii care nu lucrează cum trebuie.
La prăşit c bine să avem săpăligi de mărimi deo­
sebite. Pe'cele mai mici le întrebuinţăm la praz, ceapă
şi morcovi; pe cele mijlocii la ardei; pe cele mai mari
la ţelină şi chiar la varză, pătlăgele roşii şi vinete în
locul sapelor.
Când nu găsim de unde să le eumpărăm, le putem
face din şină de fier la atelier sau putem transforma
în săpăligi toate sapele stricate, de care nu ne mei pu­
tem folosi. Principalul e ca să aibă şi oare-care greutate,
pentru a pătrunde adânc şi cu uşurinţă în pământ.
Săpatul în grădina de legume, se face în aceleaşi
condiţiuni ca şi prăşitul, cu deosebire că aci întrebu-