Page 6 - Campul_1924_06_11
P. 6

166                 C Â M P U L

                Facem   arbagicul  din  săm ânţă  de  ceapă,  pe  care  o  săm ă-
            năm  primăvara,  cât  mai  de  ureme,  într’un  pământ  curăfit  de
            burueni  şi  nu  prea  gras.  Sâmănâm  des,  ca  s ă   nu  s e   fa c ă   prea
            mare.  Arbagicul  m are  n a re  spor  şi  dacă  ti  plantăm  primăvara
            pentru  a  fa c e   ceapă,  el fa c e  fuşti,  adică  îi  creşte tulpina  şi fa c e
            sămânţă.  Un  chilogram  de  săm ânţă  de  ceapă  de  arbagic  dacă
            e   proaspătă  s e   sam ănă  p e  un  răzor  lat  de  1  metru  şi  lung  de
            40  metri.  D acă  sămânţa  e   mai  veche,  o  sămănăm  mai  deasă.
                In  Olanda  este  obiceiul  de  a  s e   bate  bine  pământul  cu  o
            scândură  pentru  ca  arbagicul  s ă   nu  crească  lunguef,  ci  s ă   ră­
            mână  rotund.
                S e  acoperă  cu  2   degete  de  pământ. Nu  se'udă  de cât când
            are  m are  lipsă  de  apă.  S e  recoltează  când  frunzele  s’au  ves-
             ejit.  P este  iarnă  se  păstrează  în  pod.  Primăvara,  la  pus,  ar­
             bagicul  (deportare  de  12—15  cm.  în  table  largi  de 6  m,  pentru
             cultura  m arej  s e   cerne  ca  să ’l  avem  după  mărimi.
                 Cel  mai  mare se seamănă taamna pentru a’l  avea ca ceapă
             verde  primavara.
                 C eapa  s e   recoltează p e  la începutul lui  Iulie,  când frunzele
             s ’au  vestejit.  Mai  bine  s e   păstrează  în  funii.
                 Ceapa  de  apă  se  înmulţeşte  prin  răsad,  sămânţa  se  s e a ­
             mănă  în  straturi  reci cât s e  poate  de vreme.  Răsăditul  trebueşte
            făcut  cel  mai  târziu  până  la  finele  lui  Mai,  la  15—20  cm.  de­
             părtare.  C ere  multă  apă  şi praşile dese.  D ă producţie  mai  mare,
             dar  nu  s e   păstrează aşa  de bine  ca cea  de arbagic.  Ceapa  pro­
             ducătoare  directă (ceaelam a)  de seam ănă deadreptul,  în  pământ
             bine  pregătit  primavara  cât  de  timpuriu.  S e   poate  sem ăna  cu
             maşina  în  rânduri,  ca  grâul.  S e  răreşte  unde  e   prea  deasă.
             C ere  numai  prâşili  repetate  ca  s ă   n o   astupe  buruenile.  C reşte
             mai  mult  afară  dtn  pământ.  Frunzele  s e   topesc  după  ce  s’au
             uscat,  de  aceea  cu  greu  s e   poate  fa c e   funie.  R ecolta  după
             soiuri  şi  timp  poate  fi  de  10—15000  kgr.  la  hectar.


                 SADIREA  POMILOR  RODITORI

                 La  sădirea  pomilor  roditori  se  |ine  seama  ca  locul  hotărât
             pentru  livadă  se  fie  drept  şi  adăpostit;  în  caz  dacă  avem  locuri
             înclinate  să  aleg  acele  spre  miazăzi—apus,  apus  şi  răsărit.  Ar fi
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11