Page 8 - Campul_1924_06_12

184 C Â M P U L
nutriment, adăpost şi curăţenie. Pe cât timp însă ani­
malele stau în serviciul omului, acesta are datorinţa de
a le procura insuş nutremântul, adăpostul şi curăţenia
|i de a îngriji de sănătatea lor.
Omul să fie recunoscător animalelor pentru servi­
ciile pe care i-le aduc. Animalele sunt recunoscătoare
omului pentru binefacerile ce le primeşte dela el. Dum­
nezeu nu le-a dat darul vorbirii; ele însă ştiu să-şi arate
mulţumirea lor prin semne ce le vedem cu ochii.
Omul trebuie să fie cu îndurare cătră animale. Şi
cine este fără îndurare către animale ? Acela care sileşte
animalele la supurtarea de poveri, ce trec peste puterile
lor şi care le omoară chinuindu-le.
Omul are dreptul a pune poveri pe animale şi a
se ajuta cu ele la săvârşirea lucrurilor sale, insă numai
pe cât ajunge puterile lor şi după ce mai întâi le-a
dat nutremântul trebuincios. Cel ce pune animalele la
lucru fiind flămânde, sau cel ce şi sătule le pune la
lucruri, ce trec peste puterile lor, este un om nu numai
rău, dar şi fără minte, căci slăbind în chipul acesta
animalele, se păgubeşte însuşi pre sine.
Omul are dreptul a tăia şi omori animalele ce-i
aduc vre-un folos după moartea lor sau cele ce in viaţa
lor îi fac stricăciune. Datorinţa omului insă este a le
omorî iute şi a nu le face să treacă prin multe chinuri,
pentrucă ele simt durere întocmai precum simte şi omul;
>i este o cruzime a le mări durerea sau chiar a căuta
plăcere în durerea lor. Tot cruzime este şi aceea, când
cineva omoară fără scop animale, cari după moarte^nu
dau omului nici un folos şi în viaţă nu-i fac nici o stri­
căciune. Cruzime este şi a strica cuibul paserilor nevi­
novate, şi mai mare cruzime este a le răpi puii sau
chiar a le răpi puilor pe mamele lor.