Page 6 - Campul_1924_07_13

198 C Â MP UL

ceea ce se poate dobândi numai printro sămănâtură rară sau
prin râsădire.
Pătlăgelele roşii cer un pământ gras şi bine lucrat. Arătura
adâncă şi îngrăşatul pământului trebueş'e făcut de cu toamnă.
In primăvară pământul se ară din nou, se grăpează şi după
aceea se împarte în table sau răzoare, mai mici or mai mari,
după întinderea culturii şi după cantitatea de răsad ce avem la
îndemână. împărţirea în table se face finând seama de înclinarea
terenului, pentru a se putea uda cu înlesnire. Plantarea se face
scofând planta cu pământ împrejurul rădăcinii. Groapa în care
se plantează se poate face cu plantatorul (chitonogul) sauculopă-
fica. După plantat urmează o udătură puternică. Udătura trebue dată
or de câte-ori e neooe. Se pot pune sau nu pe araci. Când îi
avem la îndemână e mai bine să facem cultura pe arac. Dis­
tanta la care se plantează este de 50—60 cm. Bun este obiceiul
de a pune în groapa de plantat unul sau doi pumni de băligar
putred. Punem unu! sau două fire laolaltă. Mai bine să punem
unul singur, dacă răsadul e bun şi pregătit cum am spus mai
sus. Rupem lăstarii care nasc de la subţioara frunzelor şi lu­
crarea se cheamă plivit. Pe măsură ce tulpina creşte o legăm
de arac. Dacă nu întrebuinţăm araci atunci putem lăsa pătlă­
gelele roşii neplivite. Ca să nu se măneze stropim pătlăgelele
roşii ca şi pe vifa de vie. Sămânfa o păstrăm de la fructele
mari frumoase, bine coapte şi care ies din primul rod. Este o
cultură uşoară şi foarte bănoasă.

O o o

SĂRBĂTORILE BĂBEŞTI

Mai întâiu de toate, cinstiţi gospodari, dar mai ales
cinstite gospodine, vă rog de iertare, ca cum îţi zice
D-voastrâ, îmi vâr nasul unde nu-mi fierbe oala, ca adica
vreau sa vă dăscălesc puţintel. Eu trăind cea mai
mare parte din viaţa mea mai mult la sate am avut şi
am prilej să văd că sătenii noştri, ţărani români, au apucat
nişte obiceiuri rele şi păgubitoare, la cari ţ5n morţiş şi toc­