Page 9 - Campul_1924_08_15

C Â M P U L 235
mare cu lo ani de cât mine, căruia din păcate îi lipsea
voioşia şi răbdarea foarte adese ori. Posomorât şi tăcut se
necăjea la cea mai mică greutate ce întâmpina, şi la cea
mai mică abatere a vitelor din drum sau din brazdă începea
să lovească şi să rid ce la cruci; vitele ’şi perdeau cum­
pătul, suciau brusc la o parte că băga carul în şanţ şi-l
răsturna; iar dacă era la plug, lăsau brazda şi fugeau cu
plugul după ele zeci de paşi, ba se mai întâmpla să mai
stăm ca să dregem o tânjală, un cui din jug şi chiar
plugul.
Dar se întâmpla şi zile când fratele meu să fie în toane
bune, să fie voios; şi în acele zile, Doamne, ce bine era,
cât de vesel mă simţeam şi eu, că lucrul se făcea fără
cruci şi trosc — pleosc, — că de, Doamne fereşte, când era
târgul iute, fratele meu, cuprins de mânie mai srapa şi către
mine câte ceva sudălmi ba chiar şi câte una şi bună.
Mare îngrijorare mă cuprindea când plecam la câmp
şi vedeam că fratele meu începea să drâcue şi să înjure, că
ştiam că n’are să fie bine nici pentru munca de făcut şi
nici pentru noi ăi mai mici.
Pentru care motive, îmi dau bine seama, c’am plecat
d’acasă la şcoală, la Călăraşi şi de aci la Bucureşti pentru
a deveni funcţionar plugar în loc de plugar in satul meu.
Mulţi vor zice, că râul a fost spre bine; eu însă rămân
statornic în ideile mele şi pe care le-am arătat în cele 4
s risori către plugari, că mult mai bine era dacă nu mă
înstrăinam şi rămâneam plugar în satul meu de naştere.
Ca funcţionar plugar, ordonator şi conducător de
lucrări, am constatat deasemeni întotdeauna înrâurirea în
bine a voioşiei lucrătorilor şi chiar a mea asupra feluri­
telor lucrări ce a trebuit să fac.
Când era voioşie pe toată linia, conducător şi con­
duşi, sau şi numai dintr’o paite, că voioşia este molipsi­
toare ca şi căscatul, lucrarea mergea strună uşor şi bine;
vitele deveneau mai bune, nu lăsa brazda, ascultau de vorbă
şi se strecurau cu pricepere printre rândurile de plante,
arad, etc ; iar când toanele rele, fie că porneau numai
dintr’o parte, cuprindeau pe toţi; numai lucrare, cum trebue,
nu se (ăcea şi pe deasupra casnâ şi necaz cât poţi să duci.