Page 11 - Campul_1925_01_02
P. 11

CÂMPUL                     25

           Şi  se  făceau  că  torc  şi  ei  şi  că  scapă  fusul  din  mână,  iar
      când  se  plecau  să-l  ridice,  nu  se  putea  să  nu  ţipe  vre-o  fată.
           —  la  ascultaţi,  mă  haimanalelor!  le  zicea  după  câtă  va
      vreme  femeea  cea  guralivă:  da  ce  credeţi  voi  c’o  să  staţi
      degeaba  aici ?  Ia,  spuneţi-ne  vre-o  snoavă,  că  de  unde  nu,
      începem  noi  şi  vă  topim.
           —  Mi-e  buzunaru  spart  şi  le-am  pierdut  pe  drum,  răs­
      pundea  unul  din  flăcăi.
           —  Eu  îţi  spui  o  snoavă,  da’  pe  urmă  să  te  sărut,  zicea
      râzând  altul.
           Şi  un  flăcău  începea:  A  fost  odată......
           După  ce  isprăvia  povestea,  un  alt  flăcău  îi  spune  pe  limba
      păsărească  :
           Sti-vinin-ge  vene  la  vanam  bavana  (adecă  stinge  lampă !)
           Şi  cel  cu  povestea  fără  multă  vorbă:  puf  în  lampă!
           Iu,  chiu,  vai  pe  bietele  fete!  Ca  la  clacă.   '
           Gazda  izbutea  să  găbue  lampa  şi  aprindea.  Flăcăii  sâtui
      stau  sfinţi,  parcă  nici  nu  se  mişcăseră  de  unde  erau.  Gazda  le
      da  câte-un  rachiu,  să  se  scape  de  ei,  căci  altfel  îi  zădărnicia
      tot  rostul  clădi.
           —  Aşa,  mamă,  duceţi-vă,  mamă,  cu  Dumnezeu  şi  lăsaţi
      fetele  în  pace  !
           Şi  plecau  frumuşel  înduplecaţi  de  cuvintele  blajine  aie
      gazdei.  Se  încârduiau  pe  uliţă  şi  începeau  a  cânta.
           Femeile  mai  torceau  câteva  caiere  până  la  cântatul  coco­
      şilor  de  miezul  nopţii,  când  gazda  le  întindea  masa.  Apoi  clâcâ-
      şiţele  începeau  a  se  căra  pe-acasă.

                        Claca  de  curăţit

           «Deseară  e  clacă  de  curăţit  la  cutare».  Şi  vorba  asta  ră­
      suna  prin  tot  satul  ca  o  veste  aducătoare  de  mare  bucurie.
           Cineva  lua  înţeles  (înţelegere  adică)  cu  lăutarii  «să  pice
      în  curte,  când  o  fi  soarele  pe  muche».
           In  curtea  de  clacă  un  felinar  luminează  slab  în  cercuri  si­
      defii  şi  lăutarii  sparg  tăcerea  prin  sunet  de  vioară,  zăngănit  de
      cobză  şi  fluerare  uşoară  din  flaut.
           Fetele-şi  curăţă  din  păr  mătasea  de  porumb,  încing  fote
      mai  de  «han»,  îşi  potrivesc  mijlocul  din  strânsura  betelor  şi
       ornesc  la  clacă.
           In  urma  lor  m ;mele  merg  tainind  mai  de  una,  mai  de  alta
      ca  femeile.
           Lume  s’a  adunat  multă :  fete  şi  femei,  bărbaţi  şi  copii  şi
      moşnegi,  toţi  cu  totul  au  venit.
           Rând  pe  rând  fiecare-şi  găseşte  locul  pe  grămada  de
      porumb.
   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16