Page 12 - Campul_1925_01_02
P. 12

26                      CÂMPUL

                       Flăcăi  cu  zeghi  până  în  pământ  purtată  voiniceşte pe  umeri
                  se  strecoară  unul  câte  unul-
                       In  mişcarea  vie  a  mâinilor  trosnesc  foile  de  pe  cotolani
                  mari  cât  cotul  şi  din  toate  părţile  sar  în  pâtul  porumbi  frumoşi
                  cu  boabele  ca  aurul-                         ______
                       Lăutarul  din  vârful  grămezii  îi  trage  de  dor  pe  coarda
                  subţire.  Cobzarul  doineşte  pe  nas  din  cobza  lui  cârpită.
                       Lăutarul  începe  a  zice  de  codru,  cobzarul  conteneşte  miş­
                  carea  penei  de  gâscă  şi  zice  din  gură.
                       Chiuituri  vesele  însoţesc  vorbele  zise.
                       Câteva  fete  pâlcuite  într’o  parte  cântă.
                       Lumea  ascultă  pe  gânduri.
                       In  tot  timpul  curăţitului  ploscile  n’au  mai  contenit  cu
                  plim  barea  din  rrână  în  mână  şi  urările  de  sănătate  şi  noroc
                  pentru  vecinul  de  la  care  venea  plosca,  nu  mai  conteneau
                  nici  ele.
                       La  un  ciocan  de  rachiu  ţi-e  inima  deschisă  şi  oamenii  din
                  părţi  depărtate  ale  satului  s’au  întâlnit  aci  şi  încep  să-şi  spună
                  unul  altuia  păsurile  şi  nevoile,  uitând  de  lucru!  mânilor,  cari
                  dela  sine  iau  porumbul  din  grămadă,  îl  curăţă  şi-l  aruncă  în
                  şopron.
                       Găina  s’a  ridicat  de  un  stat  de om. Rariţele merg în urma ei-
                       Cocoşii  cântă  odată  şi  lumea  se  scoală  pentru  joc.  Foile
                  de  porumb  sunt  date  la  o  parte  şi  lăutarul  începe  cântarea-
                       Se  încinge  o  horă  cât  curtea  de  mare,  în  care  au  intrat şi
                  cei  ce  nu  ştiu  juca.  Şi  joacă  gazda  lângă  nevastă-sa,  joacă
                   flăcăii  risipiţi  printre  fete  şi  joacă  nevestele  tinere  mai  lângă
                   bărbaţi,  mai  lângă  câte  o  amintire  de  când  erau  nemăritate,  şi
                   joacă  şi  cele  mai  urâte  alături  de  cele  mai  frumoase şi  cele  mai
                   bătrâne  printre  cele  tinere.
                       Până  şi  copiii  au  încins  o  horă  lângă  poartă.
                       Ţin  jocul  mai  departe  tinerii,  pe  când  bătrânii  stăruesc  cu
                   plosc'le  şi  cu  taina.  Prin  odăile  calde,  dorm  unii peste  alţii  copii
                   osteniţi  de  alergătura  prin  foi.
                       La  ziua  albă,  după  un  joc  de  doi,  s’a  spart  claca şi  lumea
                   a  pornit  spre  casă.
                                                       C.  Sandu-Aldea
                                          0  0  0

                       RĂSPÂNDIŢI  foaia  populară  „Câmpul"  al  cărei  abona­
                   ment  e  de  80  lei  anual.
                                             *
                                           *   *
                       CUM PĂRAŢI  «Calendarul  Plugarilor"  pe  1925.  Preţul
                   30  lei  exemplarul.
   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16