Page 5 - Campul_1925_01_02
P. 5
CÂMPUL 21
Pregătirea (prepararea) nutreţurilor.
Cred că mulţi din plugarii noştri au observat că dela răz
boi încoace, anii sunt din ce în ce mai grei, greutăţile vieţii
cresc, recoltele, din an ce merge, devin mai nesigure, nutreţu
rile sunt puţine şi de calitate proastă. Din pricina aceasta vitele
aşişderea sunt slabe, pipernicite şi sunt greu de ţinut. Cu ast
fel de vite şi puţine încă la număr lucrările depe câmp se fac
prost şi nu la timp, pângărind numai pământul. Flecare gospo
dar trebuie la urma urmei să înţeleagă că de starea vitelor
depinde şi starea lui materială şl sufletească fiindcă, având
vite bune şi destule la număr, toate lucrările câmpului se pot
face bine şi la timp-recolta devine frumoasă-avuţia deci creşte
şi casa este îndestulată. Plugarul nostru mic nu posedă hrană
bună (cum sunt grăunţele şi fânul) în cantităţi mari aşa cum
bunăoară posedă un plugar cu pământ mult. Vitelor lui le ră
mâne numai strujanii şi paile şi acelea încă cu număr. Grăunţe
vita lui vede numai primăvara, şi acelea numai la unii, în timpul
arăturii, cari grăunţe sunt în zadar irosite, ne aducând nici
un folos.
Cu toate acestea vitele se pot hrăni bine şi cu nutreţul pe
care îl are fiecare gospodar.
In primul rând pentru a avea un nutreţ bun aşa cum sunt
chiar pailc, pleava, strujani şi fânul, recolta trebuie strânsă la
timp, păstrată bine şl trierotă cu maşina, pentru a nu o mur
dări cu praf şi ţărână, ca fiind dăunătoare vitelor. Dăunător
vitelor este şi nutreţul mucegăit: vitele hrănite cu el sunt slabe,
se înbolnăvesc, pot chiar să cadă, dau lapte puţin, femeile
leapădă {avortează). Penlru a cruţa nutreţul trebuie ca fiecare
gospodar se dea strujănii şi paile în chip de şişcâ (tocutură).
Paile şi strujănii întregi, se pot da numai atunci când vitele
sunt sătule şi stau la grajd neavând de lucru şi atunci încă
în cantităţi puţine. Mai jos vreau să dau un sfat plugarilor,
cari având nutreţ puţin, cum să hrănească ei vitele lor fără
multe cheltuiel i . ______________________ _
In ajutor aici ne vine opărirea şi apoi dospirea nutreţului,
învăţaţii au văzut că nutreţurile uscate nu se mănâncă şi se
mistuie aşa de bine de către vite, cum se mănâncă şi se mis
tuie nutreţurile opărite şi dospite. Pentru acest lucru este ne
voie de două cutii bune cu păreţli de scânduri groase, făcute
astfel ca din ele să nu curgă apa. Mărimea lor se socoteşte
după numărul vitelor ce le avem, adică ca într’o singură cutie
se încapă atât nutreţ, de cât avem nevoie pentru o singură zi.
In una din aceste cutii se toarnă o pătură de pleavă sau şişcă
de o grosime cam de o şchioapă. $işc 2 poate fi de toate felurile
de paie şi strujani. Pătura aceasta se presare ceva cu urluială
