Page 8 - Campul_1925_01_02
P. 8

24                     CÂMPUL


               V E C H I  TO VĂRĂŞII  R O M Â N EŞT I

                              Claca  de  tors
               .Veniau  fetele — care  cu  mamele  lor,  care  singure.—veniau
           şi  femeile  tinere  şi  tăbărau  pe  caerele  de  lână.  Fusele  începeau
           a  se  învârti:  sfârr!  sfârr!  ca  nişte  pisici  ce  torc  pe cuptor.  Din
           caerul  sugrumat  pe  la  mijloc  de  pămânzalca  de  piele  prinsă’n
           furcă  printr’un  oscior  de  pasăre,  firul  curgea,  luneca  printre
           degetele  mânei  stângi,  se  lungia,  se  supţia,  se  răsucia  în  învâr­
           tirea  sforăitoare  a  fusului.
               Femeile  lucrau  parcă  n’ar  fi  fost  la  clacă şi femeia de  gazdă
           torcea  şi  ea  în  rând  cu  ele.
               După  un  timp,  cea  mai  drăcoasă  dintre  fete  începea  a
           chiui  ca  flăcăii  şi  a  tuşi  cum  tuşesc  ei  pe  lângă  casele  fetelor
           cu  cari  au  vorbă  să  le  iasă.  Apoi  începeau  a  cânta  îndemnând,
           şi  pe  celelalte:  «cântaţi,  fa,  şi  voii»  Iar  gazda:  «cântaţi,  pui­
           cile  mamei,  că  acum  vă  este  vremea f»
               Şi  fetele  începeau  să  cânte  cu  foc  un  cântec  eşit  de  curând
               Cântau  toate  într’un  glas,  într’un  glas  subţire,*  limpede  ca
           sunetul  argintului  curat  şi  cântecul  se  împrăştia  în  tot  satul,
           iar  fata  cea  dracuoasă  avusese  grijă  să  crape  niţel  uşa  tinzii
           spunând  cald  aveţi  aici,  Iele.....
               După  ce  se  spărgea  cântecul  una  din  femei  începea  a
           povesti  despre  o  nenorocire  ce  se  întâmplase  de  câtva  timp  în
           sat,  împodobind-o  cum  se  pricepea  ea  mai  bine.
               Gazda  se  ducea  la  vatră,  umplea  un  găvan  de  lemn  cu
           porumb  fiert  şi-l  punea  în  mijlocul  clăcăşiţelor:  Mâncaţi...
               Femeea  guralivă  începea  o  altă  istorie.  Apoi  se  apucă  să
           povestească  de  pe  când  era  ea  mică.
               Ia,  zi  fu,  cât  poţi  de  repede  :
               Ocoli  Bâlea  coliba,  hop 1  Bâlea’n  colibă.
               Fetele  încercau  să  zică  dar  nu  izbuteau  şi  sbucniau  într’un
           chicotit  înfundat,  şoptindu-şi  nu  ştiu  ce  Ia  ureche.
               Se  punea  în  faţa  femeei  guralive  :  Da,  ia  zi  şi  tu :  tilihupcă
           hupcă,  hui-hui  curcubă.  Lesne-a  zice:  tilihupcă,  hupcă,  huî-hu
           chrcubă  dar  mai  greu  a  destivtirigi'  tivtirigeana  tivgelor.
               Femeea  se  căsnea:  „desfitirigi*,  „destivirigi  pe  urmă  zicea
           mânioasă :
               —  S’o  desfifirigiască  dracu,  că  eu  nu  pot 1
               Glasurile  amuţeau.  Fetele  făceau  semn  ş’ascultau  toate  :
           S’auzia  sgomot  de  paşi  pe  uliţă.  Erau  flăcăii.
               Se  ’nvârtiau  niţel  pe  lângă  casă,  mai  fluerau,  mai  tuşiau,
           apoi  intrau  în  casă  unul  câte  unul.
               —  Bucuroşi  de  oaspeţi ?
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13