Page 4 - Campul_1925_04_08

S8 CÂMPUL
Numai bisericile chiamă cu suneie de clopoi cre­
dincioşii la rugăciune pentru a vesii lumii, în noaptea
învierii, adevărul spus de atâtea sute de ani în fiecare
an, când şi natura învie, în lumina făcliilor şi a mirosului
de tămâie:
„Hristos a înviat 1“
Şi aceste popoare, în acelaş moment şi’n toate lim­
bile pământului să răspundă cu hotărâre şi credinţă, cu
învieri de noui nădejdi pentru fiecare:
«Adevărat a înviat 1“
Gr. I. Savin
o o o >
Cultura Cânepii

Se observi foarte bine ta de câţiva ani a dispărut aproape
cir desăvârşire din agricultura noastră cultura cânepii. Ea se
cultiva pe o scară destul de întinsă atât in vechiul regat cdt
şi nouile ţinuturi alipite.
E foarte trist să constatăm că in prezent săteanul nostru
cumpără dela oraş atât pânza din care işt face cămaşa de pe
el, cdt şt funia din coarnele boilor şi aţele cu care îşi leagă
opincile în picioare.
A dispărut cu totul războiul din casele gospodinelor şi ne
mirăm cu ce îşi petrec nopţile lungi de iarnă şi filele de pri­
măvară până la eşirea muncii itt grădini şi la rdmp. Pe ici,
pe colo dacă mai vedem câte o gospodină că mehţeaţă la câ­
nepă din care işi face cele necesare familiei şi gospodăriei. Câte
lucruri frumoase nu se făcea înainte vreme din cânepă, ca :
pânză pentru cămăşi, pdnţâ pentru saci şi ţoluri sau sţăblae,
aşternuturi pentru pat văpsite in colori sau chiar albe, frânghii
pentru diferite trebuinţe in gospodărie, etc. Astăzi nimic nu se
mai face din cânepă, totul se cumpără din oraş, fie ele cât de
scumpe şi cdt de putrede. Astăzi nu se mai vede războiul bă­
tând de zor cânepa in casa (ărăncilor noastre; astăzi nu mai
vezi la izvor ţărănci cu poala prinsă in brâu şi mânecile sufle­
cate până in sus la coate, inălbind valuri întregi de pânză de
cânepă. Dacă se mai văd pe alocurea — şi mai cu seamă prin
satele mai îndepărtate de oraş— fâşii albe de pânză întinse pe