Page 10 - Campul_1925_05_09
P. 10

118                         CÂMPUL

                      Comuna  noastră  are,  după  cum  ştiţi  şi  D-voastră,
                 iubiţilor  gospodari,  1236  de  numere  sau  case.  Aproape
                 la  fiecare  casă  se  află  una  sau  mai  multe  vite.  Aci  mă
                 opresc,  căci  vitele  sunt  banii  noştri.  Dacă  ne piere vita
                 ne-a  perit  banul  şi  fără  de  bani  numai  poţi  trăi  astăzi.
                 Şi  pentru  o  Vită  pierită  nu  ne  dă  nimeni  ceva,  doară
                 pielea  se  poate  vinde  cu  vr’o  câteva  sute  de  lei.
                      Acel  sărac  nu  mai  poate  cumpăra  alta  la  loc,  iară
                 cel  bogat  trebuie  să  aştepte  până din  viţel se face vacă.
                 De  aceea,  dragilor  gospodari,  v’am  adunat  astăzi  aci,
                 ca  să  punem  temelia  pentru  o  obşte  de  asigurare  a
                 vitelor.  Socoteala  asigurării  este  în  aşa  fel:
                      Noi  avem  astăzi  în  satul  nostru  3575  vite  mari.
                 Toţi  gospodarii  cari  au  vite  sunt  puşi  într’un  izvod  şi
                 plătesc  2  lei  de  vită.  Atunci,  când  la  unul  din  cei  în­
                 scrişi  în  izvod  piere  o  vita,  de  pildă, lui  Ioan  Sărantocu
                 îi  piere  unica  vaca,  care o posede el şi dacă este introdus
               '  în  izvod,  i se  plăteşte  suma  de  lei 2X3575=7150  lei.
                      Cu  suma  de lei  7150  Ioan  îşi  poate  cumpăra  altă
                 vacă  şi  toţi  acei,  cari  au  dat  câte  2  lei  de  cap de vită
                 n’a  simţit  nici  o  pierdere.
                      îndată  ce  au  auzit  oamenii  modul  acesta  de  asi­
                 gurare  s’au  înscris  în  izvodul  proprietarilor  de  vite  şi
                 din  ziua  aceea  la  Tărăşeni  se  ajută  gospodarii  astfel.
                      Mult  se  poate  face  într’un  sat,  dacă  preotul,  învă­
                 ţătorul,  primarul  şi  notarul  au  timp, ca să se  gândească
                 şi  la  binele  sătenilor.




                                  CÂNEPA  ŞI  INUL


                      Aceste  două  plante,  cari  se  sarnănă  pe  la  noi  mai  pretu-
                 linăenea  nu  s’au răspândit  nici pentru floarea  nici pentru fructul
                 lor,  ci  pentru  cotor  sau  beldie.  Coaja  acestor  plante,  după  ce
                 se desface de tulpină, fiind  mai  înainte  culese  de  pe  câmp, topite
                 în  apă  şi  uscate  la  soare,  dă fire  mlădioase  şi  tari,  cari  se pot
                 toarce.  Cât  de  mare folos aduc acestea,  poate să-şi  închipuiască
                 fiecare,  dacă  va  cugeta  la  feluritele  frânghii,  la  firele  de  aţă
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15