Page 11 - Campul_1925_05_09
P. 11

CÂMPUL                          119


       groase  ale  ciubotarului,  până  la  cele  mai  subţiri  ale  croitorului
       şi croitoresei,  la pânia  cea groasă de  împachetat până  la  băsmaua
        cea  mai  subţire.  Deşi  în  timpurile  din  urmă  au  început  să  se
        răspândească  şi  la  noi  pânza de  bumbac,  dar  pânza  de  cânepă
        şi  de  in  rămâne  tot  cea  mai  trainică.  Cânepa  este  mai  tare  şi
        măi trainică,  dar  fineţea şi frumuseţea rămâne pe partea  ţesături­
        lor  de  in.  Câţi  oameni  nu  se  îmbracă  şi  nu  se  hrănesc  din
        lucrarea  cânepei  şi  a  inului.  Ţăranul,  care  ară  şi  seamănă,
       femeea  care  le  culege,  le  topeşte în  baltă  ori  la rouă,  le  meliţă,
        pieaptănă,  perie,  toarce,  deapănă,  le  goleşte,  urneşte  şi  pânza
        ţesută  pe  stative  o  inălbeşte  primăvara,  întrebuinţând-o  apoi  la
        cusutul  diferitelor  rufe.
             Afară  de  acestea,  cânepa  şi  inul  ne  dau sămânţă din  care
        scoatem  oloiu,  pe  care  îl  întiebuinţăm  la  deosebite  lucruri.  In
        adevăr, oloiul  de  in  nu  are  gustul  cel plăcut al oloiului de  mac,
        al  untului  de  nucă,  al  oloiului  de  jâr,  ori  celui  de  floarea
        soarelui  sau  celui  de  sâmburi  de  bostan,  dar  la  văpsele  şi  la
        lustru  este  cel  mai  întrebuinţat.  Şi  inul  dă  destulă  floare  care
        e  albastră  şi  din  cate  se  formează  măgulii,  in  ale  căror  des­
        părţituri  se  găsesc  mai  multe  semtncioare  lăteţe.
             Când  se  usucă  măguliile,  atunci  crapă  de  sine,  şi  noi  îl
        batem  ca  să  scoatem  sămânţa.  Deşi  lucratul  inului nu  este  uşor,
        totuşi  se fac  la  această  lucrare  multe petreceri nevinovate.  Câte
        odată  se  întâmplă  din  uşurinţa  unora  şi  nenorociri,  de ard case
        şi  sate  întregi,  fiind  că  au umblat cu nebăgare  de  seamă  cu foc
        pe  lângă  ediţii  şi fuioarele  cele  uscate  de  in.  Pe  cât  de  mare
        este  asemănarea  culturii  acestor  plante,  pe  atât  de diferite  sunt
        ele  in  sine.  La  cânepă  le  găsim  mai mari  şi mai groase,  cotoare
        de  înălţimea  omului, seminţe  vârtoase  şi rotunde, un  miros greţos,
        o floare  puţin  frumoasă;  la  in  se  află  toate  acestea în  alt fel.
        Inul  suferă  mai  mult frigul  şi-i  mergi  chiar  mai  bine  într’un
        pământ  sec.  Cel  mai  bun  in  se  face  în  Rusia, şi cea  mai  bună
        cânepă  în  Italia.
             M ai  sunt  şi  alte  plante  din  cari  putem face pânză  ca din
        in  şi  cânepă.  Astfel  sunt  urzicile,  din  cari se poate ţese o pânză
        şi  mai  subţire  decât  de  in,  dar  prelucrarea  lor  cere mai  multă
        şi  mai  obositoare  muncă.
                                                    Maria  Onicâ
                                   o  o  o
   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16