Page 3 - Campul_1925_05_09
P. 3
1 MAI 1925
CÂMPUL
No. ANUL
9 XVIII
F O A I E P E N T R U S Ă T E N I
LUPTA ÎMPOTRIVA SECETEI
Seceta e un duşman cumplit tocmai pentru părţile Româ
niei cari au cel mai bun pământ. Anul trecut ea a bântuit în
Basarabia, Dobrogea, în Brăila şi Ialomiţa, pricinuind desnădejdea
plugarilor.
Avem mijloace ca să luptăm cu acest duşman, să facem
să intre în pământ ploaia cea mai mică şi să cruţăm apa ce a
intrat sau umezeala care se adună din zăpada iernii.
întâi de toate, e nevoie să arăm adânc toamna, pentru ca
pământul înfoiat să poată cuprinde în el, cât mai multă apă. In
ogoarele de toamnă apa se strânge ca într’un burete; pe toloa
cele netede şi bătătorite apa bălteşte şi vântul o usucă. Noi
am măsurat apa din pământul ogorit de toamnă şi cel lăsat
nelucrat. Şi e mare deosebire.
Primăvara, când pridideşte căldura şi încep vânturile, nu
e bine de arat, căci vântul şi căldura usucă brazda şi noi
pierdem prin evaporarea apei o bună parte din umezeala
adunată iarna.
De aceea ogoarele bine făcute de cu toamnă, nu mai
trebuiesc întoarse cu plugul, ci numai râcâite cu grapa sau cu
cultivatorul şi apoi băgată sămânţa, pentru ca umezeala să
rămână la locul ei, să n’o scoatem în faţă cu cormana.
Dacă totuşi trebuie să arăm fiindcă pământul s’a umplut
de buruieni, sau fiindcă nu am putut ogorî de cu toamnă, atunci
arătura de primăvară trebuie s’o facem în faţă, cu plugul cu 2
sau mai multe brazde, să nu scoatem bulgări şi brăzdoaie
prin cari suflă vântul şi le face cărămidă. Astfel de brazde
tragem numai toamna înaintea îngheţului care le îmbibă cu apă.
După semănătură s’a observat un lucru de mare însemnătate
pentru plugari şi anume: dacă pământul se aşează şi prinde
coaje la suprafaţă, atunci el pierde prin greutatea acestei coji