Page 4 - Campul_1925_05_09
P. 4

112                        CÂMPUL

               ca  şi  prin  crăpăturile  din  el,  o  mare  parte  din  apă,  care  se
               duce  nevăzută  în  aer  sub  forma  de  aburi  (vapori).
                    Dacă  pământul  ar  fi  acoperit  cu  o  rogojină  de  paie,  cu
               frunze  ori  cu  bălegar  mărunt,  cum  fac  grădinarii  în  răsadniţe,
               atunci  nu  se  face  coaje  şi  umezeala  stă  in  pământ  ocrotită  de
               adăpostul  paielor,  bălegarului  ori  frunzelor.
                    In  lanurile  noastre  cultivate,  dacă  lucrăm,  cu  unelte  po­
               trivite,  pământul,  aşa  fel  ca  întotdeauna  la  suprafaţă  să  fie  un
               strat  de  ţărână  măruntă,  facem  cel  mai  mare bine;  căci  ţărâna
               aceasta  este  ca  bălegarul,  paiele  sau  frunzele  grădinarului:  ea
               tine  pământul  ravăn  de  desubt  şi  împiedică  ca  un  adăpost
               uscarea  pământului.                            '
                     De  aceea plantele  cari  se  pot  prăşi,  trebuesc  prăşite  de
                mai  multe  ori,  în  fată  însă.  De  aceea  zic  grădinarii  că  două
                prăşile  fac  cât  o  ploaie.
                     Cerealele  cari  nu  se  pot  prăşi  trebuie  să  le  grăpăm  de
                mititele,  ca  să  nu  lăsăm  ca  pământul  să  se  cojească  şi  să  se
                întărească.
                     Dacă  vom  tine  pământul  în  felul  acesta  ţărânos  la  su­
                prafaţă,  cea  mai  mică  ploaie  ce  vine  se  îmbibă  în  el,  pe  când
                dăcă  e  bătătorit,  apa  bălteşte  şi  se  pierde  în aer.
                     Trebuie să  mai  jinem  socoteală  că  apa  din  pământ  o  sug
                plantele  noastre  cultivate,  dar  o  sug  cu  şi  mai  mare  lăcomie
                buruienile.  Cum  s’ar  zice  buruienile  împart  masa  cu  grâul,
                cu  porumbul  şi  celelalte  plante  ale  noastre.
                     De  aceea, cu cât  vom  distruge  mai bine buruienile, cu atât
                va  rămâne  mai  multă  apă  pentru  plantele  noastre.
                     După  ce  am  ridicat  recolta,  trebuie  să  întoarcem  miriştea
                în  fată  cu  polibrăzdarele  sau  s’o  râcâim  bine  cu  cultivatoarele
                ori  cu  rotativele,  pentru  ca  să  distrugem  buruienile  cari  sug
                apa  şi  să  facem  târână la  suprafaţa  lanului,  ţărâna de care vor­
                birăm  că  apără  umezeala.
                     Dacă  vom  întoarce  miriştele,  pământul  se  menţine  umed
                şi  arătura  adâncă  de  toamnă  se  va  face  cu uşurinţă.
                     Ştiu  că  mulţi  au  interes  să  păşuneze  miriştele,  dar  toate
                nu  se  pot  împăca  şi păşunatul  miriştelor  înseamnă  să ne lăsăm
                în  voia  secetei,  să  nu  luptăm  împotriva  ei.
                     Când  dăm  pământului  bălegar,  să’l  dăm  bine  putrezit,
                moale  şi  unsuros  cum se  face  el  într’o  gramadă  bine făcută (pe
   1   2   3   4   5   6   7   8   9