Page 12 - Campul_1925_05_10
P. 12

CÂMPUL                        133-


         pe  acel  ogor  numai  grâu  semănat,  puteri  hrănitoare  într’o
         mulţime  mare,  pe  care  grâul  nu  le-a  putut  lua,  pentrucâ
         are  rădăcini  mici,  care  nu  pot  pătrunde  în  pătura  de  jos.
         Cu  toate  că  ogorul  a  fost  bine  lucrat,  pământul  se  învâr­
         toşează  în  cursul  anilor şi grâul devine  mai  mic şi  mai firav.
              Afară de aceasta se înmulţesc  duşmanii  grâului (insecte,
         gândaci,  viermi,  rugina,  tăciunele,  buruenele  etc.)  cari  în­
         cetul  cu  încetul  şi  din  an  în  an  distrug  recolta.
              Dacă  cineva  va  semăna  ani  dearândul  pe  acelaş  ogor
         una  şi  aceaşi  plantă  sau  o  plantă  din  aceeaşi  familie  (se­
         cară,  orz,  ovăz),  atunci  nu-şi  va  ajunge  nici  odată  scopul
         urmărit  din  cauzele  mai  sus  arătate.
              Acum  se  naşte  întrebarea,  ce-ar  trebui  să  facă  agri­
         cultorul  ca  să  nu  scadă  recolta ?
              Fiecare  gospodar  trebue  să-şî  facă  o  împărţeală  în
         semănatul  plantelor.  In anul  întâi  zicem  că va semăna grâu,
         în  anul  al  doilea  pe  acelaş  ogor  o  plantă  păstăioasă  pre­
         cum :  mazăre,  linte,  bob,  fasole,  măzăriche,  trifoi,  în  anul
         al  treilea  păioase  ca:  secară,  orz,  ovăz,  în  anul  al  patrulea
         păioase  ca  :  porumb,  sfecle,  cartofi  ş.  a.  plante  care  cu
         toate  că  au  nevoe  de  aceleaşi  materii  hrănitoare  ca  şi
         grâul,  pricinuiesc  prin  cultura lor înfoierea şi nu învârtoşarea
         pământului  şi  se  distrug  duşmanii.  Rădăcinele  plantelor se­
         mănate  în  anul  al  doilea  şi  ai  patrulea  pătrund  mai  adânc
         in  pământ  şi-şi  iau  hrana  lor  din  pătura  de  desubt,  unde
         rădăcinele păioaseior  (cerealelor) nu pot ajunge.  Prin aceasta
         se  cruţă  materiile  hrănitoare din pătura  arabilă  de deasupra
         cari  vor  servi  pentru  păioasele  semănate  în  anul al treilea.
              Afară  de  aceasta  plantele  păstăioase  (leguminoase,
         frunzoase)  mai  au  puterea  de  a  prinde  din  aer  o  materie
         hrănitoare  foarte  însemnată, care  se  numeşte  azot  şi  îl  dau
         plantelor  ca  hrană  şi  îl  ţin  în  pământ  ca rezervă  şi  pentru
         alte  plante  ce  vor  urma  pe  acel  ogor.
              Dacă  am  încerca  să  semănăm  mai  mulţi ani  dearândul
         numai  piante  păstăioase  sau  numai  prăşitoare,  am  ajunge
         la  un  rezultat  şi  mai  trist  ca  la  grâu.
              Păioasele  (cerealele)  merg bine  după plante  păstăioase
         (leguminoase,  frunzoase)  sau  prăşitoare,  iar  acestea  din
         urmă  după  păioase,  de  aceea  trebue  în  fiecare  an  să  le
   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17