Page 3 - Campul_1925_08_15
P. 3
1 AUGUST 1925
CÂMPUL
No. ANUL
15 XVIII
F O A I E P E N T R U S Ă T E N I
Farmecul agriculturii
Doi elevi ai unei Şco&le de agricultură mi-au tri
mes, nu de mult, o poezie cu titlul de mai sus. Ori
c&t de slabă ar fi fost poezia lor, titlul ei mi*a plăcut
şi mi-a arătat dragostea de plugărie a acelor copii,
dragoste care vine dela strămoşii lor ţărani.
*
* *
Da, da, agricultura are farmec. Omul este o fiinţă
agricolă.
Când ai conştiinţa că eşti fiul celor cari au stă
pânit pământul nenumărate veacuri, par’că prinzi ră
dăcini în el, simţi viaţa ta contopindu-se cu a strămo
şilor tăi şi-l priveşti cu dragostea şi cu mândria unui
stăpân.
Atunci îl drămueşti, îl precupeţeşti, îl foloseşti cât
mai bine, cauţi să scoţi din el cât poate da.
Să semeni în pământul negru boabele de grâu,
să vezi cum încolţesc, cum se ivesc In faţa pământu
lui, cum înfrăţesc tot mai mult; să vezi cum se ridică
des ca peria; să vezi ivindu se spicele şi aplecând sub
greutatea lor firele de grâu; să auzi la seceriş fâşâitul
ca de mătase ; să ridici în curtea ta sau la marginea
satului acele clădiri uriaşe de snopi de forma unor
mănăstiri sau a unor clopotniţe, cari se chiamă girezi
Şi stoguri şi aşteaptă doar maşina de treerat; Să duci
la moară care încărcate cu saci de grăunţe, un
morar meşter să ţi le prefacă în făină.
Acesta e farmecul agriculturii.
La farmecul acesta te gândeşti când copilaşi agri*