Page 14 - Campul_1925_11_21

CÂMPUL 2 m

o săptămână mai târziu îi cere tot acelaş neguţător pentru
tot acea marfă r 2 lei adică cu 5 lei mal mult. Omul în’-'
treabă uimit despre urcarea aşa grabnică a preţurilor, iară
neguţătorul îi răspunde liniştit — că nu-i vina lui de­
oarece banul a pierdut în preţ.
Ţăranul tace şi plăteşte pentru că el nu ştie şl nici
nu poate şti cu cât s’a urcat cutare sau cutare marfă. Dacă
insă in satul d-voastră se află o «cooperativă» — atunci
săteanul întotdeauna poate afla acolo în afară de marfa
trebuincioasă şi preţurile productelor agricole şi a mărfurilor
cari nu se află în cooperativa sătească.
Intr’un sat unde se află o astfel de întovărăşire sătenii
îşi pot procura cu mai puţini bani maşini agricole, seminţe
bune şl curate, pot vinde productele lor cu un preţ mai
avantajos adică cu un preţ mai mare.
Noi aceştia dela foaia aceasta vă putem da numai
sfatul cel bun ca să înjghebaţi dragilor gospodari astfel de
tovărăşii numite «cooperative» pentru binele vostru şi pentru
binele consătenilor d-voastre.
Mironovici
Coţmanl.

O întâmplare folositoare.

Astă vară, în timpul vacanţei, am petrecut câteva
săptămâni acasă, şi anume în luna Iulie, timp în care să­
tenii agricultori se ocupau cu cărâtul şi treeratul cerealelor
grâu, secară, orz, ovăz.— De şi voaiam cu tot dinadinsul
să stau de vorbă cu dânşii despre ale câmpului, totuşi a-
ceasta a avut loc foarte rar, din cauză că ei erau foarte
mult ocupaţi.
Intr’una din zile, într’o Duminică, veneam cu trenul
de la oraş şi când am coborât în haltă, de unde aveam
numai 1 km. până acasă, văd pe Badea Gheorge coborând
din acelas tren.
— Bună ziua D-le.
— Bună ziua Bade Gheorge. Dar ce treburi te au
mânat pe la oraş tocmai acum, când, după cum spuneai
D ta zilele ţi se par prea mici?