Page 15 - Campul_1925_11_21

290 CÂMPUL

— Nevoile gospodăreşti, D le dar nu de astea voesc
să vorbesc cu D-ta acum, căci tare bine-mi pare că ne-am
întâlnit.
Mi am frământat mintea cât va timp, să pot întieve-
dea despre ce voia Badea Gheorghe să-mi vorbească, în
timp ce dânsul vorbea cu un alt gospodar, până la pleca­
rea trenului, dar n’a fost chip să aflu.
— Şi despre ce anume voeşti să vorb'm, Bade
Gheorghe? căci mi se pare că după felul după cum ac­
centuezi D ta, trebue să fie vorba de ceva foarte serios,—
iar eu în acest timp mă gândeam că poate chestiunea is­
lazului comunal, vetrele de sat etc. îl face să-mi vorbească.
— Da! aşa după cum spui D-ta, e foarte serioasă
chestiunea despre care vom vorbi.
— Păi, dacă este aşa să începăm, adâugai eu.
— Iată, D-le, despre ce vreau să vorbim. Ştii şi D ta
că nevasta mea este din comuna H. vecină cu a noastră.
Acolo am şi eu un pogon ca zestre de la socru meu şi
pe care 1 pun, cum se ob şnueşte pe la noi, un an cu,
grâu altul cu porumb. Alături de m>ne în spre răsărit
M jş Nicolae Panait, cel mat gospodar om din acea comu­
nă are 2 pogoane pe care le cultivă Ia tel cu mine; o
dată cu grâu, altă dată cu porumb. Dar ce să vezi? Când
avem grâu eu fac 7-8 clăi pe pogonul meu el 28 3o, adică
14-15 la pogon. Când avem porumb eu fac o căruţă bună,
rar una şi jumătate, Moş Nicoiae face 4-5, adică veziD ta,
întotdeauna un pogon de al dânsului dă mai mult ca al
meu.
— Ei, şi ce gândeşti despre asta Bade Gheorghe ?
— Păi să vezi, ăsta trebue să umble cu farmece
mi am zis eu şi am început să 1 spionez, dar n’am aflat
nimic. Dacă văd eu aşa, am hotărât şi eu să samăn în
acelaş timp cu dânsul; însă eu terminam de arat pogonul
meu, cu un plug cu dou boi, când soarele era deja încă sus,
iar el cu două pluguri cu câte 3 — 4. vite ara până seara
la scăpătatul soarelui. La semănat la fel ; mă uitam cum
dă o desebitâ atenţie felului cum se aruncă sămânţa şi mai
ales la grâpat. Eu aveam o grapă cam proastă şi nici că
mâ gândeam să-mi iau una mai bună, iar Moş Nicolae a­