Page 17 - Campul_1925_11_22
P. 17

CÂ M PU L         .               337

              —   Nu,  lasă-mă  să  termen,  între   pse Badea  Gheorghe.
         Am  ales  sămânţa  ca  pentru  colivă,   1  împletrit-o,  am  să-
         mănat-o  cu  grijă,  am  grâpat  bine,  c  .r  mai  înainte  arasem
         aşa  cum  mi-a  spus  Moş  Niculae.  Primăvara,  grâul  deşi  era
         mărişor,  era  cu  rădăcinile  mai  toate  afară  şi,  după  cum
         spusese  Moş  Niculae,  trebuia  tăfâlugit.  Dar  cu  ce?  dau  fuga
         la  Moş  Niculae,  îi  spun,  văd  tâfâlugul  lui,  fac  şi  eu  unul  la
         fel  dintr’un  butuc  de  lemn,  îl  dau  la  fierar,  îi  pun  nişte
         cercuri  la  capete  şi  când  fu  gata  tăfâlugii.  Peste  o  săptă­
         mână  după  ce  mai  plouase,  grâul  era  foarte  frumos,  dar
         vine  un  timp  secetos  şi  pământul  se  usucă  tare.  Eli  nu  mai
         aştept  nimic  şi  plec  la  grapat,  însă  ce  să  vezi ?  în  urma
         grapei  o  jale  i  Nu  ştiu  cum  m’am  putut  abţine  sâ  nu  scot
         grapa  şi  bine  am  făcut.  Tot  cu  frica  în  sân,  la  3  zile m’am
          dus  sâ  văd  dacă  nu  s’a  uscat  grâul.  Dar  de  unde,  era  o
         frumuseţe.  Apoi  am  aflat,  că  în  primăvară  rădăcinile  erau
         afară  din  pământ  din  cauză  că  zăpadă  n’a  prea  fost  peste
         iarnă  şi  prin  îngheţ  şl  desgheţ,  ajunseseră  afară  şi  câte  altele
          n’am  mai  aflat.  Acum  D-Ie,  continuă  Badea  Gheorghe,  am
         făcut  16  clăi  la  pogon,  şi  ce  spice  mari  şi  grelei  N’am
         lăsat  nici-o  buruiană  în  el,  nici  secară,  totul  a  fost  cules,
          rămânând  numai  firul  de  grâu.  Şi  ce  mulţămit  sunt I  Par’câ
         sunt  altul!  N’am  treerat  până  azi  dar  cred  c’o  să  fac  70
          bănicioare.
               Şi  să  vezi  ce  grâu;  numai  bobul  Iul.
               —   Păi  eu  am  să  plec  peste  6— 7  zile  Bade  Gheorghe
          şl  n’am  să-l  pot  vedea.
               —   Ba  da,  îmi  răspunse  dânsul,  căci  chiar  mâine  treer
          şi  te  rog  frumos  să  vii  să-l  vezi.
               —   Hei,  dar  cu  porumbul  ce-ai  făcut  îl  întrebai  eu  din
          nou,  căci  prinsesem  amândoi  chef de  vorbă fără  să ne gândim
         că  trebuia  să  ne  grăbim  întrucât  stomacul  îşi  reclama  drep­
          tul  său.
               —   Ce  să  fac,  am  făcut  tocmai  aşa  cum  mi-a  spus Moş
         Niculae.  Am  ales  ştiuleţii  (drugile)  cei  mai  îmbrăcaţi  cu
         boabe,  ale  căro.-  foi  acopereau  bine  boabele,  cei  mai  sănă­
         toşi,  am  dat  Ia  o  parte  boabele  dela  vârf şi  cotor  şi  numai
          restul  l-am  sămănat.  Am  făcut ogorul  de  toamnă,  arat adânc,
         am  gunoit  şi  am  urmat  aidoma  sfatul  lui  Moş  Niculae.  Şi
   12   13   14   15   16   17   18