Page 10 - Campul_1925_12_23

CÂMPUL 315
Eram, în acel timp, elevii români strâns uniţi în-
tr’o societate naţionalistă în acel oraş din Moldova,
unde cum bine ştiţi şi astăzi e nevoie de asociaţii na­
ţionaliste acolo. Ei bine, profesorul Ursu, care întâm ­
plător aflase de existenţa societăţii noastre, a fost sin­
gurul care ne-a încurajat zicându-ne: «continuaţi !n
linişte», atunci când una din uniunile noastre a fost
descoperită.
De atunci generaţia de elevi formaţi de el' nu l
uită şi nu-1 vor uita, pentru că profesorul Ursu a făurit
caractere şi dacă această generaţie a ajuns să aibă
situaţia socială pe care o are — e deajuns să vă spun
că dintr'o serie de 10 absolvenţi români dela liceul din
Piatra-N. în anul 1904, şapte sunt în servicii superioare
în arm ată şi la ministere, iar trei sunt mari proprie­
tari,—aceasta se datoreşte râvnei cu care el îşi făcea
datoria, însuflându-ne iubirea de patrie, de dreptate şi
adevăr.
Mai în urmă când mânaţi de vicisitudinele vieţei
sau de nevoile studiilor, ne am răsleţit unii de alţii, nu
era mică bucuria fostului nostru profesor de a ne vedea
şi nu era mică plăcerea de a ne încuraja mai departe.
Văzându-vă pe d-v. — ne spunea odată—-îm i văd
anii mei tineri petrecuţi la Piatra-N şi tresar de tine-
reţă când îmi aduc aminte de primele mele serii, cari
îmi fac cinste.
Foştii elevi nu te*au uitat şi prin glasul meu îţi
spun e:
Du cu tine, ilustre profesor, dragostea celor ce
i-ai ferm ecat cu prelegerile tale şi le-ai insuflat patrio­
tismul adevărat şi dragostea de muncă, iar noi răm â­
nem cu regretul că ai trăit prea puţin pentru a te
bucura de roadele muncii tale cinstite.
E. GRINŢESCU
Directorul învăţământului agricol