Page 14 - Campul_1925_12_23

CÂMPUL 519
de om, o mână de carne însufleţită că te miri din ce ţipă aşa
de tare, şi când l-ai văzut peste doi-trei ani, îţi dă nişte vorbe
de împietreşti, par’că atunci a căzut din cer cu mintea şi filo­
zofia.
Şi, chiar în jocurile lui, plănueşte nişte lucruri, că te miri
cine îl povâţuie şi de unde le scoate.
Or fi şi copii proşti—nu zic ba,—dar şi care e mintos şi
dibaci, halal să-i fie!
Aşa şi eu, oameni buni, mai cu poveştile tatei, mai cu mc-
leşteiele mamei, mai cu jocurile cu Mihâluţ, mă văzui şi eu copil
mărişor, acuşi de şase ani, acuşi de şeapte şi pornii la şcoală,
acuşi în clasa II şi mereu răsărind ca şi copăcelul abea ieşit
din un biet sâmbure uscat şi nepriceput.
O, ce fericit nu aş fi şi azi, dacă mi-ar fi trăit singurul
meu tovarăş de jocuri: Mihâluţ, frăţiorul bălaiu ca o oiţă albă
şi sglobiu, ca un berbecuţ fătat de o lună. Dar se vede că bu­
nului Dumnezeu, i-a fost mai drag lui decât mie, că, precum vă
povestii şi altă dată, dragul meu Mihâluţ a sburat, la vârsta de
cinci anişori la fratele mai mărişor: lecobuţ, în împtrâţia ceru­
rilor şi m’a lăsat de isbelişte să colind pe la toţi copiii răi şi
buni, din mahala, şi să-mi caut alinarea singurâtăţei mele ne­
vindecate până azi.
Şl iacată-mâ prin clasa III primară.
Acum aveam alte dorinţe: să umblu cu steaua, cum umblă
Vasile a Bucătarului cu Nicu Lămăşanului şi cu Ghiţâ a Măn-
dăchioaiei. Să am cârceia pe lângă ea ca dân ii, apoi la Sf.
Vasile să umblu cu pluguleţul, cu fluerul, cu toba şi buhaiul, să
câştig, colaci şi gologani. Hei! Hei! daruri nu şagâ! ce le chi­
teşti, că doar ajunsesem mai la prichindiul hornu ui şi mereu
mă înălţăm în călcâie, să văd cât mai e până l’oi ajunge; iar
vara, cum soarele bâtea în faţa casei, mă măsurăm pe uşorul
uşei şi deasupra capului făceam un semn, deacolo, nu era zi
să nu caut dacă n’am mai crescut.
Dar ceea ce mă preocupa mai mult, erau trei lucruri de
peste an: Sa treacă vacanţa de vară şi să vie toamna cu roade
coapte, apoi iarna cu zăpada pentru sâniuş şi gheţuş; Crăciu­
nul pentru stelărit, pluguşor şi alte jocuri şi, Pastele cu ouă
roşii, şi hăinuţe noui, iar de-acolea să treacă afurisitele de
«igzamene» şi să vie iar sfânta şi nepreţuita vacanţă de vară
cu cireşele şi vişinele coapte, cu jocuri şi zbengueli copilăreşti
şi cu iarmarocul lui Sf. Ilie, cel mai vestit din ţaţă, cu pano­
rama lui Braun şi Circul Sidoli şi cu atâtea teatre şi minunăţii
unde îmi petreceam vremea zgâindu-mi ochii ca şi eu să închi-
puiesc cu băieţii ceva, ceva asemănător, măcar pe de departe,
dar să zicem că facem şi noi panoramă şi circ. Încolo, puteau
da turcii, tătarii, nu ne păsa; copilăria să trăiască că tare era,