Page 15 - Campul_1925_12_23
P. 15

320                  CÂMPUL

             dulce  şi  tare  m’am  despărţit  cu  durere  de  plăcerile  ei  sfinte  şi
             nevinovate.
                 Insă,  nu  ştiu  cum,  par’că  tot  iarna  cea  cu  Crăciunul  ei
             vesel  şi  cu  Sf.  Vasile  aşteptai  de  mii  de  urători  şi  mai  cu
             seamă  de  copii  era  cea  mai  dorită  de  noi  copiii,  chiar  de  ar  fi
             tost  zăpada  ori  cât  de  mare  şi  gerul  ori  cât  de  tăietor.
                 In  sfârşit,— cum  v’am  mai  spus  şi  în  alte  părţi —încă  din
             Septembrie  noi  şcolerii  ne  făceam  planul  cum  şi cu cine să um­
             blăm  cu  steaua  şi  cu  uratul.
                 Şi  număram  zi  cu  zi  vremea  să  treacă  toamna, să vie iarna
             şi  să  dăm  de  vacanţa  Crăciunului.
                 Ah  gi  cu  cât  dor  nu  aşteptam  aceeaş dragă vacanţă a Cră­
             ciunului.  Nu  zău,  frumoase  mi  se  mai  păreau- iernile  în  copi­
             lăria  mea.  Nu  ştiu,  mi  se  păreau,  ori  în  adevăr  erau  frumoase.
             Nu  era  sfânt  Nicolae  să  nu  vie  cu  nămeţi  şi  nu  era  iarnă  să
             n’avem  munţi  de  zăpadă,  că  troenea  aşa  drumurile  şi  dosurile
             că  par'câ  mergeai  pe  deal.
                 Apoi,  nouă  bâeţilor,  ce  ne  trebuia decât atâta:  să avem loc
             de  săniuş  şi  să  îngheţe  pârâul  Buciumeni  şi  iazul  Iui  Clopoţel,
             ca  aicea  Duminicile,  sărbătorile  şi  vacanţa  Crăciunului  s  ne
             facem  lunecuşul  nostru.  Astăzi  băeţii  întrebuinţează  patina.  Ce
             patine!  Noi  ne  dădeam  pe  ghiaţa  mai  dihai  decât  cu  patina:
             într’un  picior,  de-a  pirostriele:  ne  făceam  câte  un  vânt  din  un
             capăt  al  iazului  şi  ajungeam  la  celălalt.  Lasă  că  mulţi  cădeau
             de-a  berbeleacul,  dar  era  o  osteneală  şi  o  veselie  între  noi, că
             nici  nu  bâgam  de  seamă  când  vine  noaptea.
                 Vai  de  ele  de  ghete,  de  ciubote  mai  bine  zis,  pentru  că
             în  copilăria  mea  copiii  nu  purtau  ghete  iarna,  ci  botfori  şi  cio
             bote.  Pe  urmă  tata  lui  Dumnezeu 1  chelfăneală  dela  părinţi  şi  a
             doua  zi  la  şcoală.
                 He-hei,  copiilor,  azi  e  bine  de  voi;  la  amiază,  seara,  săr­
             bătorile,  cerurile  bogate  în  zăpadă,  mereu  cu  sania,  mereu  cu
             patinile.  Ba,  încă —  5-i  fetele.  Fetele  pe  atunci — cu  săniuţa,  fe­
             rească  sfântul'  Şi  încă  cu  băieţii.  Hâ-hâ!  Ce  ar  fi  râs  de o fată
             s’o  fi  văzut  cu  săniuţa?  Şi  ce  bătăiţâ  nu  ar  fi  mâncat  dela  pă­
             rinţi  şi  dela  învăţătoare!  D’apoi  ar  fi  fost  şi  de  pomină  între
             copile.
                                                  (Va  urma)

                                  B  ■  B


                 Răspândiţi  revista  „CÂMPUL*  al  cărui  abonament
             este  80  lei  pe  an.
   10   11   12   13   14   15   16   17