Page 6 - Campul_1925_12_23
P. 6

312                   CÂMPUL

                Ferberea  mustului  poate fi  deschisă  sau  închisă.
                Micii  cultivatori  de  vie  au  obiceiul  de  a  folosi  fierberea
            deschisă,  adică  vrana  butoiului  o  lasă  desfăcută.  Ferberea  a-
            ceasta  nu  e  tocmai  bună  fi  prin  urmare  nu  ar  mai  trebui fo ­
            losită.  După  încetarea  fermentaţiei  (ferberii)  mustului,  vinul
            nou  vine  prea  mult  în  atingere  cu  aerul  din  care  cauză
            poate  să  urmeze  stricarea,  oţeţirea  vinului  nou,  mai  cu  seamă
            dacă  pivniţa  e  prea  caldă.  Ferberea  închisă  e  cu  mult  mai
            bună,  căci ferim  vinul  de  oţetire.
                Ferberea  închisă  se  poate  face  in  mai  multe  feluri.  Felul
            cel  mai  vechiu  când  cultivatorii  de  vii  pun  nisip  bine  cernut
            fi spălat  intr’un  săculeţ  de  pânză  fi  îl  aşează  apoi  pe  vrana
            butoiului.  Prin  săculeţul  cu  nisip  acidul  carbonic,  ce  se  face
            odată  cu ferberea  mustului,  poate  străbate  afară  din  butoi,  dar
            intrarea  aerului  de  afară  e  îngreunată  şi  puţinul  aer  ce  totuşi
            intră  in  bute,  prin  nisip,  se  curăţă  oarecum  de  părţile  strică-
            cioase.
                In  timpul  mai  nou,  oamenii  mai  desluşiţi,  au  început  să
            folosească  la  ferberea  închisă,  felurite  unelte.  O  astfel  de  u-
            neltă  e  făcută  din  un  tolcertn  sau  pâlnie,  a  cărei  ţeavâ  se
            prelungeşte  până  deasupra.  Tolceriul  acesta  se  pune  in  vrana
            buţti  sau  a  butoiului  şi  cu  ajutorul  unor  foi  de  cucuruz  se
            aşază  aşa,  ca  între  tolcerin  şi  doagă  să  nu  rămână  loc  gol, pe
            unâe  aerul  să  poată  străbate  în  bute.  Dacă  vrana  nu  e  stri­
            cată,  ci  e  rotundă,  tolcerinul  se  poate aşeza  fără  foi,  alipindu-
            se  destul  de  bine  pe  lângă  doaga  butoiului  sau  a  buţii.  In
            tolcerin  se  pune  apă,  cam  până -la  jumătate,  tar  peste  ţeava
            deasupra  se  pune  un  pahar  sau  alt  vas potrivit,  care  să  ajungă
            până  la  fund.  Tolcerinul  poate  fi  din  pământ,  porcelan, sticlă
            sau  tinichea.
                In  timpul  fierberii,  acidul  carbonic  {un  fel  de  aer  strică-
            cios)  care  se formează  din  zahărul  aflător  in  must,  străbate pe
            ţeava  in  sus  şi  iese  prin  tolcerin  afară,  în  formă  de  beşicuţe.
            Aerul  de  afară  însă,  nu  poate  străbate  in  bute,  prin  apa  din
            tolcerin  şi  astfel,  vinul  ccl  nou  e  scutit  de  stricăciune.
                 Ca  ferberea  să  fie  cât  se  poate  mai  bună  şi  mai  iute,
            trebue  să  facem  aerisarea  mustului,  adecă  amestecarea  lui
            cu  aer An  timpul  ferberii.  Aerisarea  mustului  se  poate face mat
            uşor  in  felul  următor:
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11