Page 8 - Campul_1925_12_23
P. 8
314 CÂMPUL
10 A N U R S U .
La începutul lunei Octombrie s’a stins din viată loan
Ursu, unul din fruntaşii noşirii, tânăr încă, suflet înfocat de
român, profesor universitar desăvârşit.
Doctor in filosofic de la Berlin, a ocupat slujbe înalte—
binemeritate, prin munca sa neobosită şi cunoştinţele bcgate pe
care le împrăştia cu dărnicie. A fost director al învăţământu
lui superior in Ardeal, membru în consiliul năţional pentru
unitatea românilor la Paris şî în ultimul timp profesor uni
versitar !a Bucureşti.
La Paris a apărat cu mult suflet şi căldură unirea tu
turor românilor, de pe catedră umplea sufletul tinerilor eu cu
noştinţe ştiinţifice, punând mult preţ pe cultivarea sentimentului
lor naţional.
Faptele lui îl aşează cu mare cinste în rândul marilor
noştri oameni.
(Dăm mal jos, cuvântarea ţinută laînmormântare ded. E. Grinţescu).
Jalnică adunare,
In faţa corpului neînsufleţit a acelui ce a fost pro
fesorul Ion Ursu, sâ-m i daţi voie ca tn numele foştilor
săi elevi dela liceul din Piatra-Neamţ, de prin anii
1902—1905, prima generaţie de elevi cu care a început
cariera sa de dascăl, să-i aduc prinosul de recunoştinţă
adâncă pentru îndrum area ce ne-a daţ şi pentru pa
triotismul adânc, ce ne-a insuflat atât tn şcoală cât şi
afară de şcoală.
Acest fiu al Ardealului, robit pe vremea aceea, abia
ieşit de pe băncile universităţii ne vorbea cu elanul
tinereţii de viitorul neamului, ca un profet.
In fraza lui lapidară ştia să caracterizeze atât de
viu şi de colorat faptele voivozilor şi a neamului nostru,
încât şi astăzi, după două decenii, ne răsună în urechi
frumoasele lui cuvinte: «Eroii dela Putna şi dela Turdr
n’au - pierit, ci veghi ază asupra destinelor neamului r r
mânesc».