Page 16 - Campul_1929_01_02

CÂMPUL 29

râturile. Istovit de munca de zi, atunci când pripit o
face, în alte şi multe zile libere, le petrece în cârduri
Ia porţi, la colturi sau în cârciuma satului de multe ori
neîncăpătoare.
Remarc că în satele unde se face cărăuşie ei pleacă
Lunea şi vin Sâmbăta seara, deshamă caii şi noutăţile
săptămânei cât a lipsit, le află numai în cârciuma unde
se adună, ca să petreacă până la orele mici din noapte
ca să se odihnească a doua zi Dumineca. Gospodăria
o vede ca mosafir, ca a doua zi Luni, să plece din nou
după transporturi. Un motiv ca lucrările câmpului să se
facă pe repezeală şi în cele mai rele condiţiuni. Ertat
să îmi fie, că văd prin prisma vietei sociale, această
stare de pasivitate, monotonie, care se deslănfueşte asu­
pra celei mai fertile ţări din Europa, menirea ei să fie
grânarul întregei lumi. Şi dacă ne [ntrebăm ce s’a făcut
pentru îndreptarea situaţiei generale a tărei, în această
direcţie, vom putea răspunde cu inima strânsă, că în
adevăr, Statul a făcut mari sacrificii perdute în credinţa
unor nuclee fertile răspândite în tară şi care se topesc
mistuindu-se cu indolenta rassei ce nu a înţeles şi care
contribuţie a Statului va rămâne pentru totdeauna, în
aceiaşi fază fără să progreseze. Şi dacă obârşia răului
provine tocmai din nepregătirea aceluia căruia i-am dat
în mâna sa atâta pământ, cum vă închipuiţi că vom
putea fi la înălţimea celorlalte state, cât ttmp el zace
în aceiaş stare de incultură, folosind ştiinţa de pe ur­
mele căreia trăeşte un întreg popor, tot aceia pe care
o moşteneşte din tată în fiu de atâtea decenii cu sin­
gura deosebire că a schimbat plugul de lemn prin cel
de fer. Şi de aceia zic că Statul lucrează cu mari sa­
crificii, dar dela coadă nu dela cap ; nu-i da teren să-l
lucreze, până ce nu I’ai învăţat cum să producă. El nu