Page 5 - Campul_1929_01_02
P. 5
CÂMPUL 19
Din nefericire fraza caragealiană, — {ară emina
mente agricolă" — a ajuns banală şi ar fi bine ca a-
ceastă frază să reprezinte o realitate.
Interesele industriei nu sunt antagoniste cu cele ale
agriculturii, care trebue să fie puternică şi — deci — are
nevoe de un suficient debuşeu intern, după cum indus
tria are nevoe de o întinsă populaţie consumatoare pe
care nu i-o dă decât agricultura. Probă că atunci când
80 la sută din agricultori sunt pauperizaţi de secetă şi
nu mai pot cumpăra, industr a şi-a închis porjile.
Criza agricolă se prezintă sub trei a s p e c te d e cre
dit, de producţie şi de vânzare.
Esistă în toată lumea o criză generală agricolă, dar
în a’te părţi ea se prezintă cu totul sub alte aspecte
decât la noi. Acolo este o criză a preţurilor, este lipsa
introducerei complecte a maşinismului şi a utilajului
modern.
Socotelile făcute de specialişti arată că într’o lună
s’ar putea ajunge la economisirea timpului întrebuinţat
în agricultură în timp de un an de zile.
La noi nu se pune această problemă.
La noi este o criză de credit şi de organizare a
producţiei, care se poate lecui prin tarif vamal şi prin
organizarea unui credit agricol. Dar nu sunt de ajuns
nici aceste condiţii obiective.
Pentru a ridica agricultura se mai cere reformarea
individualităţii agricole; deaceea preocuparea noastră
trebue să fie educarea agricultorului.
In atingerea acestui scop nu avem alt instrument
mai pregătit decât acela al agronomilor, dar acest corp
trebue să-şi refacă prestigiul moral, care în ultimile îm
prejurări — datorită condiţiilor de după război, şi al biu-
rocratismului a trecut prin faza în care cu greu orice
altă breaslă ar fi putut scăpa cu prestigiul neştirbit.
Trebuesc înlăturate elementele singuratice cari s’au
compromis. Nu va trece mult timp şi se va termina ca
pitolul reformei agrare. Atunci va începe adevărata operă
a societăţii d-voastră: educaţia plugarului.