Page 9 - Campul_1929_03_05
P. 9
CÂMPUL 71
Sâ dam pentru cei în suferinţă !
In toată ţara noastră şi în multe părţi din lume
ţine aproape de o lună iarnă grea, cu vânturi aspre şi
reci, culese de pe coama gheţurilor şi cu geruri pe care
nu le-am avut şi nu suntem deprinşi să le avem.
Şi tocmai în anul acesta am avut şi o pacoste de
secetă care a atins izvorul de hrană pentru multă lume
săracă din satele noastre, dar mai cu seamă din Basa
rabia, unde de mai mulţi ani, cerul e puţin îngăduitor
cu plugarii din acea parte a ţării noastre.
Multă lume nu mai are hrană, pâinea cea de toate
zilele pentru care ne rugăm în fiecare dimineaţă şi
seară, nu au lemne cu care să-şi încălzească măcar cât
de cât casele de locuit, mii de copii sunt lipsiţi de
haine şi de tot ceea ce face un trai ca lumea. Pentru
mulţi oameni din ţara noastră iarna aceasta groasnică
este un iad cum nu s'a mai pomenit la noi de multă
vreme. Stăpânirea face tot ce-i stă în putere ca să
mai îndulcească amarul abătut în atâtea familii. Sute
şi mii de vagoane cu pâine sunt trimese în ţinuturile
ameninţate şi bântuite de foame şi sărăcie. Crucea Ro
şie are şi ea sute şi mii de cantine împrăştiate în toate
comunele, unde oamenii lipsiţi şi copiii găsesc hrana
ca’dă şi bucata de pâine pe care altă dată belşugul
pământului îl arunca în alte părţi şi potolea foamea
multor suflete înflămânzite. Azi acolo nu mai este belşug.
Azi acolo e plâns de flămânzi, de oameni des-
brăcaţi, de case înfrigurate, azi mor oameni de foame
şi de frig.
Ajutorul dat de stăpânire cu toată inima nu e de
ajuns. Din cauza vremei rele vagoane întregi cu pânea
aşteptată de guri flămânde nu pot ajunge acolo să po
tolească foamea sălbatică. încremenesc de frig şi de