Page 3 - Campul_1929_03_06

No. 6 15 MARTIE, 1929 ANUL XXI

C Â M P U L

F O A E P E N T R U S Ă T E N I

In aşteptarea primâugrei

Târzie, înceată, neîndurându-se parcă să păşească
îndrăzneţ, ca un copil care se învaţă a merge copăcel,
primăvara anului acestuia vine. Parcă nu-i vine omătului
să se despăr|ească de meleagurile noastre. 'Şi vremea
întârzie. Semănăturile de primăvară nu se pot face la
timpul lor. Mai ales când nu avem făcute arături de
toamnă, atunci semănatul nu-1 vom putea executa decât
târziu, după ce se va lua zăpada şi după ce vom aştepta
să se svânteze pământul.
Având făcute arăturile de cu toamnă, şi slavă Dom­
nului că toamna trecută a fost destul de prielnică, pen­
tru aceasta nu mai avem nevoie de o altă arătură în
primăvară, ci numai decât după topirea zăpezei putem
intra cu sacul de sămânţă în ogoarele noastre. Pe lângă
celelalte foloase pe cari le-am arătat în rândurile acestei
reviste ale arăturilor de toamnă, în primăvara asta târzie
folosul lor se învederează şi mai mult. In pământul gata
lucrat din toamnă, intrăm cu semănatul şi câştigăm din
timp,^ prindem mustul omătului.
In orice caz plugarul trebue să-şi aibă pregătite
toate uneltele în vederea lucrărilor de primăvară; vitelor
trebue să le dăm hrană mai multă pentru a le scoate
cu puteri noui la grelele lucrări ce vor începe îndată
după ridicarea omătului şi a iernei atât de lungi. Unel­
tele şi seminţele de cari avem nevoie, trebue să le avem
gata la orice moment pentru ca să nu pierdem nici o
clipă preţioasă de muncă a pământului.
Gh. I. Savin