Page 15 - Campul_1929_04_07

108 __QAMPUL' ___________

De obiceiu văruirea se face toamna sau primavara
In primul caz după desfrunzire, în cel de al doilea după
desmugurire. Se întrebuinţează var stins proaspăt, în care
se toarnă apă până ce devine rar (ca smântână). Pentru
ca varul să se lipească mai bine de tulpină se poate
amesteca cu lut sau baligă de vacă. Cantitatea aceasta nu
este stabilită, ci se pune după aprecierea fiecăruia, se obiş-
nueşte a se lua 1 4— Va sau Va- Dacă urmărim şi scopul
apărării contra rozătorilor, atunci în amestecul de mai
sus punem şi o substanţă rău mirositoare (ex.: petrol,
păcură, fiere de bou), însă trebue să fim cu băgare de
seamă la introducerea acestor substanţe căci unele dinele
(ex. păcura) poate distruge scoarţa (dacă s’ar introduce o
cantitate prea mare) De asemenea se recomandă a se face
o soluţie de var, sulfat de cupru şi verde de Paris. In
toate cazurile de amestec, nu trebue uitat câ varul este
elementul principal şi deci îl putem introduce în orice
cantitate, fără ca să producă vr’un rău pomilor. Inceeace
priveşte celelalte substanţe ce formează amestecul, le in­
troducem în aşa cantitate, cât şi-ar face efectul.
Văruirea se face cu perii obişnuiţi (sau din rafie) şi
cu pompa. Văruirea cu peria se face prea încet (când e
vorba de livezi mari) şi de aceea e mai bine să se facă
cu pompa. Stropitul cu pompa e mai bun, pentrucă varul
intră prin toate crăpăturile, lucru ce nu se poate realiza
cu peria. Pe de altă parte cu peria se poate vârui numai
tulpina, pe când cu pompa se stropeşte tot pomul In
ambele cazuri văruitul se face de sus în jos.
I. Polovinkin
Sadova-Lăpuşna
•afs-

Citiji şi răspândiji Revista „Câmpul"