Page 11 - Campul_1929_04_08

CÂMPUL 121

boală, şi aceasta mai ales în timpul lui Caton, care’după
cum se ştie, a fost un vrednic conducător al romanilor,
vechii noştri strămoşi. El a trăit între anii 234 şi 149
înaintea naşterei Domnului nostru Isus Cristos, prin ur­
mare acum- vre-o 2163 de ani, şi a fost un om cu multă
minte. Caton s’a ocupat şi studiat până la adânci bă­
trânele, lăsând multe scrieri de seamă între care şi
despre agricultură; limba greacă a învăfat-o la vârsta de
80 de ani. Deşi înţelept, respectat şi iubit, totuşi i-s’a
adus de unii urmaşi învinuirea că erea sgârcit şi că îi
plăcea vinul. Dar ce să spunem, vorba ceea, om fără
cusur nu se găseşte, chestiunea însă este, ca el — cu­
surul — să iie neînsemnat, iar bunele însuşiri atât de
bogate şi învederate, încât să-l acopere cu totul.
Nu s’a mai vorbit din vremuri îndepărtate despre
varză, ca medicament. Cel mult la (ară, sătencile o în­
trebuinţează pentru alinarea durerilor de cap, legând cu
tulpanul foaea ei groasă, crudă, întinsă pe frunte, aşa
cum se face şi cu brusturi, cu foile de hrean, etc. îşi
mai aduce aminte de varză când este acrită, câte vreun
încueat sau vreun chefliu, care pentru a se uşura sau
pentru a-şi răcori pieptul de arsurile cc le simte în
lungul lui, şi a-şi mai desmeteci capul de băutură, în­
ghite un pahar şi chiar două de zeamă de var ă.
Isgonită la bucătărie, varza a continuat şi continuă
a sluji omului ca aliment. Dar iată că un doctor numit
Kerambrun din oraşul Hede din Franfa, o scoate din
nou la iveală ca medicament după cum reese dintr’o
publicaţie schiţată în Revue de Pathologie Comparee
(Revista de patologie comparată) Paris, din Martie 1929
pagina 235. El a întrebuintat-o în conira disenteriei.
Disenteria este o boală infectioasă, care câte odată
ia o mare desvoltare, ivindu-se şi întinzându-se la mai
multe persoane. Ea este datorită unui părăsit (baccilar