Page 10 - Campul_1929_05_09
P. 10

136                        CÂMPUL            __  ____

               dând  fructe  puţine,  mici,  pietroase  şi  nu  leagă  decât  la
               doi  sau  la  trei  ani  odată.
                    A
                    In  vara  dintâi,  după  ce-ati  pus  copăceii,  căutaţi  să-i
               uda|i,  pe  vreme  de  secetă,  să-i  curăţiţi  de  omizile  care
               se  urcă  pe  ei,  şi  să  le  prăşiţi  uşor  pământul  dimprejur,
               ca  să  poată  răsbate  lesne  aerul  şi  apa  la  rădăcină.
               Toamna  schimbaţi  legăturile  rămase  strâmte,  cu  altele
               mai  potrivite  şi  după  ce  săpaţi  din  nou,  mai  adânc  ceva,
               pământul din jurul  fiecărui  pom,—puneţi  deasupra  câte-o
               furcă  bună  de  gunoi  păios.  Acest  gunoi  apără  de  în­
               gheţurile  uscate  şi  tot  odată  îngraşă  locul.
                    Dacă  unii  din  pomi  nu  s’au  prins,  îi  scoateţi  chiar
               din  vară,  deschideţi  gropile  din  nou  şi,  către  sfârşitul
               toamnei,’  plantaţi  în  aceste  găuri,  aerisite  atâtea  luni,
               alfi  pomi,  după  rânduiala  ce  a-ţi  văzut-o  dăunăzi.
                    Către  sfârşitul  iernei,  căutaţi  de  strângeţi  cât  mai
               multă  zăpadă  împrejurul  fiecărui  pom,  căci  răceala
               acesteia  întârzie  deschiderea  mugurilor,  lucru  care  vă
               fereşte de  paguba  pricinuită  pomilor  înfloriţi  de  brumele
               târzii.  Lucrarea  asta  trebue  făcută  mai  ales  la  piersici,
               zarzări,  cireşi,  vişini  şi  pruni,  cari  înfloresc  cei  dintâi.
                    Primăvara  următoare,  de  îndată  ce  s’a  sbicit  pă­
               mântul,  răscoliţi  gunoiul  de  la  rădăcina  fiecărui  pom,
               şi-l  daţi  sub  brazdă  printr’o  praşilă  bună.
                    Tot  atunci  sau  chiar  din  iarnă,  curăţiţi  de-a  măruntul
               toată  grădina  de  omizi,  le  strângeţi  pe  toate  şi  le  ardeţi
               odată  cu  frunzele  uscate,  măturate  de  sub  copaci.
                    Altfel,  e  destul  să  rămână  câteva  cuibare  pe  ici
               colea,  pentru  ca  să  vă  umple  toată  grădina  de  omizi,
               ca  şi  cum  nu  ati  fi  cură(it-o  de  loc.
                    Asemeni,  şi  pe  vecinii  cari  au  pomi,  să-i  faceţi  să-i
               curăte  la  timp;  mai  întâi  le  arătaţi  cu  binişorul  că-i  tot
               spre  folosul  lor,  dac’or  munci  puţintel  la  strânsul  omi­
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15