Page 11 - Campul_1929_05_09

CÂMPUL _ 137

zilor. Când nici aşa nu ar voi, îi reclamaţi Şefului de
Post sau Agronomului, care vor şti cum să-i aducă pe
calea binelui! înainte de a se deschide mugurii, trebue
să curăţiţi şi uscăturile care ar fi în pomi, precum şi
crengile de prisos.
Uscăturile ştiţi cu toţii care şi cum sunt, căci se
cunosc îndată după coaja lor neagră şi sbârcită, tăerea
lor trebue s’o faceţi chiar din carne vie, căci altfel s’ar
putea ca uscătura să se întindă în tot copacul.
Nu mai vorbesc că sunt unii oameni; care nici
gândesc să-şi curăţe grădina de uscături, încât pomii
lor seamănă mai mult cu nişte cioturi de măturoae decât
cu copacii roditori. Aceştia sunt o adevărată ruşine
pentru vremea noastră şi pentru satul care îi rabdă.
Curăţirea crengilor netrebuitoare, este o lucrare
mai gingaşă, care cere multă luare aminte şi un dram
de ştiinţă, ca să ştiţi ce aveţi de tăiat şi ce de lăsat.
Aţi văzut că mai toţi pomii, şi ’ndeosebi prunii, dau
nişte ramuri drepte ca lumânarea, care pornesc de pe
crengile groase şi ţâşnesc săgeată în sus, prin desişul
coroanei.
Aceste, se numesc crengi lacome, pentru că sug
hrana cu nemiluita, de cresc într’o vară cât altele în
trei, şi de rodit nici nu gândesc.
Aşa fiind, pe ele aveţi să vă puneţi ochiul mai întâi
şi scăpaţi pomul de lăcomia lor, tăindu-le din carne,
adică fără să rămână ciot. Asemenea să tăiaţi lăstarii
care dau în jurul copacului, la rădăcină, şi crenguţele
care cresc pe trunchi, până sub coroană.
Aţi văzut, apoi, că unele ramuri şi rămurele cresc
ponciş înlăuntrul coroanei, de se încrucişează între ele
şi fac o desime, de nu mai ştii ce-i acolo! Aceste toate
le tăiaţi aşa fel, ca să nu rămână decât ramurile care
pleacă în afară şi să nu se mai încrucişeze nici una.