Page 14 - Campul_1929_05_09

140 CÂMPUL

Toamna târziu, săpaţi iarăşi în jurul fiecărui copac
şi-i puneji câte o furcă de gunoi proaspăt, ca să-i tină
peste iarnă.
In ceilalţi ani, urmaţi aceleaşi lucrări, pe care tre­
buie iără greş să le faceţi, dacă nu vreji să vă rămână
zadarnică toată munca pusă până atuncea.
Căci, fie un măr, păr, gutui, ş. a. de soi cât de
bun, fie plantat fără sminteală, fie îngrijit de aproape
un an doi, dacă pe urmă îl părăsim el se sălbăticeşte
an cu an şi ajunge aproape un pădureţ.
Când pomii plantaţi au ajuns în primul an de rod,
nu trebue să vă lăcomiţi şi să-i lăsaţi a lega multe fructe,
fiindcă rodirea de odată îi istoveşte şi apoi tânjesc ani
dearândul din pricina asta.
Prin urmare, cum vedeţi c ’au înflorit, rupeţi fără
frică florile şi nu lăsaţi decât câte una ici, colea. Acesta
au să vă rodească două trei poame frumoase, căre au
să vă arate ce soi de copac aveţi.
In anul următor le puteţi lăsa rodirea în voie, dacă
i-aţi ţinut din scurt cu tăerea şi cu celelalte îngrijiri.
După ce pomii au prins a lega regulat, trebue să
vă gândiţi a Ie sprijini rodirea.
Aceasta o face(i îngrăşând locul din jurul pomului
în fiecare an, fie cu gunoi putrezit de vită, fie cu gunoi
de pasăre, anume preparat. Numai aşa vom ajunge să
avem şi noi, Românii, fructe multe şi gustoase ca acele/
pe care le vedem prin geamul prăvăliilor, din târg de
ne lasă gura apă privindu-le!
Cil gunoi de vită, se îngraşă astfel: Toamna după
ce a{i săpat în jurul copacului, pe lărgimea cam de doi
paşi, puneji câteva lopeţi bune de gunoi putrezit, care
rămâne toată iarna deasupra, în primăvară, cum se sbi-
ceşte pământul, se dă la fund printr’o praşilă bună.