Page 4 - Campul_1929_05_09
P. 4
130______________________CÂMPUL . ____________________
vrea unii dintre duşmanii noştri dinăuntru să ajungă,
tot duşmani şi tot urât s'au purtat întotdeauna cu noi.
Cu toate aceste nevoi, cu troate vrăjmăşiile prie
tenilor, vrednicia noastră a reuşit să învingă pănă !a
urmă. Ostaşi de pe malurile Nistrului s’au întâlnit cu
cei de prin părţile Ardealului, Bihorului, Timişului,
Marea Neagră, Moldoveni, Munteni, Ardeleni, Bucovi
neni, Basarabeni, mocani din Dobrogea s’au întâlnit cu
toţii în vălmăşagul bătăliei, şi-au spus tainele, s’au în
ţeles şi au pus umărul pentru unirea noastră a tuturor,
după săvârşirea tuturor bătăliilor. Cei dintâi au venit
plugarii Basarabiei, cei mai mulţi răzeşi împroprietăriţi
de vechii voevozi moldoveni, cari au dus sabia şi plu
gul neamului acolo unde ei de mult îşi aşezaseră gos
podăriile. Dreptatea cea mare dumnezeiască şi credinţa
i-a adus pe ei, plugarii vrednici dintre Prut şi Nistru-
cei dintâi. Tocmai când era mai mare durerea neamu
lui. Şi apoi cu încetul dreptatea s'a săvârşit toată. Că
ea cu noi era.
„Cei puternici plecaţi-uă, căci cu noi este Dum
nezeu...." Şi şi-au plecat puternicii săbiile când s’au
întâlnit cu ale plugarilor vrednici de la Dunăre şi Nistru.
Şi din smeriţi plugari ce erau, biruitori peste cea
mai zdravănă oaste, am plecat să împlinim dorinţa fra
ţilor. Cei din Bucovina cereau să le dăm Pocuţia lui
Ştefan cel Mare, peste hotarele neamului nostru dintre
Ceremuş şi Prut şi mai la deal. Clopotele vechilor mă
năstiri, ctitorii ale vechilor domnitori, chemau credin
cioşii ostaşi-plugari români, de astă dată din toate
colţurile locuite de naţia noastră la datorie. De dincolo
de Carpaţi fraţii ţărani plugari voiau să mai trecem
încă odată ca să-i izbăvim de duşmanul secu’ar. Şi cu
toţii înfrăţiţi în Iaşii tuturor unirilor neamului nostru,