Page 106 - 1929-n1

IN S E A R A L I N I Ş T I T A

In seara liniştită, ca o apă
Ce doarme-adănc sub arşiţa de vară,
De undeva un s/ov de cântec scapă,

Prelung, ca un răsunet de chitară
Şi, coborând in sufletu-mi mâhnit
L-apasă ca o aprigă povară,

Plecându-l, cum se pleacă 'n asfinţit.
Pe baltă firul trestiei, din sbor
Când pasărea se lasă liniştit

S’adoarmă blând, in somn mângâietor.
Al. Iacobescu