Page 112 - 1929-n1

O F U N C Ţ IE S O C IA L Ă 111

porului nostru; iar S p iru H a re t, are la activul său o întreagă „Me­
canică Socială", a cărei trei ordonate ar fi, materiala, morala şi
■ rŢ~
intelectuala. Prima n’a fost tipărită; am făcut doar eu un rezumat
întrun cotidian; a doua a văzut lumina zilei şi s a vorbit pe timpuri
în deajuns despre ea (1911).
Critica acestei opere mi-a sugerat deatunci încercarea de
faţă, care n are, bine înţeles, nimic cu opera însăşi, şi care abia
acum vede lumina tiparului. Cauze, independente de voinţa mea,
nu mi-au permis să o dau în public până azi.

Iată această încercare;
Consider drept a x io m social, că totul în societate este deter­
minat de îm p lin irea n ecesită ţilo r. Aceste necesităţi pot fi materiale,
morale şi intelectuale; ele mai pot fi şi ideale, pasionale şi fizice.
Ele se pot aplică la individ, ca şi la orice formaţie socială ori bio­
logică.
Această împlinire o mai face şi cineva şi se mai face şi pe
socoteala cuiva.
Din echilibrul n ecesită ţilo r şi al acestei împliniri sau sa tisfa cţii
ar rezultă toată m işcarea bio-socială.
Acest fel de interpretare ar fi o aplicare a principiului ac­
ţiu n ii şi re a cţiu n ii din Mecanică. Asimilarea atrage însă după sine
co re c tiv u l dispariţiei în Sociologie a instantaneităţii (contrar deci
Mecanicei Sociale a lui Sp. Haret). A c ţiu n e a şi rea cţiu n ea în cazul
nostru ar fi fu n c ţiu n e d e tim p . Iar intrarea timpului în joc s’ar face
cu introducerea adevăratului corecţii al luptei dintre indivizi de
diferite categorii sociale, ori chiar de aceiaşi categorie, sub forma
răsboaielor, revoluţiilor, luptei pentru vieaţă, boalelor. etc. Din
cauza acestor reacţiuni secundare sau interne, acţiunea nu atrage
după sine reacţiunea directă, adică necesitatea nu poate fi imediat
împlinită de satisfacţie:
Formula deci ar fi;

N S — satisfacţie
s= C N = necesităţi
C = corecţii.
Să o probăm: