Page 115 - 1929-n1
P. 115

EM. C. GRIGORAS
                 114
                      In  societăţile  materialiste  contra  intelectului  şi  mai  ales
                  contra  moralei,  când  acestea  nu  li  serveşte  direct  la  înavuţire.  In
                  cele  intelectualizate,  contra  materialului.  La  nobili  contra  muncii
                  şi la idealişti contra realităţilor.  In toate aceste cazuri  C creşte.  Re­
                  voluţiile  aduc  în  genere  lume  nouă  peste cea  învechită,  pentru  ca
                  egalitatea  să  se  menţie.
                      Lucrarea directă  asupra lui  N  prin  scădere  e dată de religiile
                  cu  formele  de  mai  sus.



                      Dar  subsistarea  egalităţii,  în  toate  cazurile  când  C  augmen­
                  tează,  poate  fi  obţinută şi  lu c râ n d   d ire c t  asupra acestuia,  adică în­
                  cercând  d im in u a re a   lui.
                                                       V
                      Lucrul  îl  încearcă  p a c ifiştii  prin  lupta  contra  răsboaielor  pe
                  cale directă,  sau  u m a n ita riştii prin aceiaş luptă directă  contra  apri­
                  gei bătălii a vieţei de toate felurile.
                      Şi  unii  şi  alţii  rămân  însă  cu  în cercă rile  lo r  u to p ice  fără  re­
                  zultat  demn  de  sforţările  făcute,  deoarece augmentarea  lui  C  este
                  automat  legată  de variaţiunile lui  5 şi  N ,  şi  deci nu  asupra lui  se
                  poate lucră, ci tot asupra cauzelor eficiente. încercările de republici
                  universale şi umanitariste nu vor  fi  posibile,  decât acolo,  u n d e  v a ­
                  ria ţiu n ile  lu i  S  şi N  n u   v o r  a tra g e  d u p ă   ele  şi  a u g m en tă rile  lui  C.
                 P a ra d isu l  p ă m â n te s c  nu  va  există  decât  într'o  societate,  în  care
                 mereu  necesităţile  de  toate  categoriile  vor  fi  satisfăcute  la  fiece
                 moment.  Să  fie  însă  aceasta  posibil?  Nu  cumva  vieaţa  socială  de
                 toate categoriile să fie tocmai izvorîtă din acest dezechilibru? Teo­
                 riile vechi nu spun ele adevărul,  când  afirmă,  că echilibrul  este de
                  ordin  in a n im a t.  C ,  sau  lupta  de  toate  felurile,  dispărând,  lumea
                 animată nu ar degenerâ şi ar dispăreâ la rândul ei? Realitatea ar fi
                  pentru  funcţia  noastră  socială,  deci  pare  că  aceasta  ar  fi  natura
                 însăş.  Societatea  ar  fi  de  ordin  d e te rm in ist,  fie  chiar  funcţiune  de
                 timp,  şi în  zadar  id ealiştii,  ar căută  să o  facă  de ordin  ev o lu ţio n ist.
                 Ş tiin ţa   so c io lo g ică   ar  ţi  d e c i  o  ştiin ţă   a  fe n o m e n e lo r  d e   repetire,
                 d a r  fu n c ţie   d e   tim p .

                      L e g e a   lu i  M a lth u s .  Acest lucru îl vom  arătă astfel:
                      In  studiul  precedent  am  demonstrat,  că  creşterea  populaţiei
                 este  de ordin moral, intectual,  etc.  şi numai în al  doilea rând  de cel
                  material.
   110   111   112   113   114   115   116   117   118   119   120