Page 123 - 1929-n1

122 M A R IN G H . 1 L IE -C O S T E Ş T I

Mă gândii: Până la părintele Teodor, trebuie să trec
valea! Cum s’o trec?
Mă hotărîi să rog pe Moş Alexandru, să mă lase să
intru în casă... şi mâine oi pleca.
— Lasă-mă până mâine de dimineaţa! Cum mă dai
afară pe aşa sodom?
— N u!,.. Ori bei cu mine, ori pleci!.. Din două alege-ţi
una. Ce adică eu nu sunt om ?...
— Păi cine-a zis Moş Alexandre, că nu eşti om? ... Eşti
om, prea o m !
— Eeee!..
— Aşa e ...
— Ce ’nseamnă asta dar, să nu cinsteşti când eu am
toată dragostea?
Tăcui.
Câteva picături asvârlite de vânt, îmi isbiră faţa cu
putere.
— Pentru Dumnezeu, moşicule... fii bun!
— Nu înţelegi odată? c’apoi mă schimb altfel.
Cu omul ăsta văzui că nu era de glumit. Cu vântul,
cu ploaia şi cu întunericul, tot aşa.
Mă dădui jos în curte.
Frigul mă pătrunse până la piele. Noroiul ce-mi trecea
peste ghete şi întunericul, mă făcură să nu mă pot urni
nici doi paşi!
îmi luai inima ’n dinţi şi-i spusei iar:
— Moş Alexandre! hai să bem, dacă vrei dum neata...
dar să ai milă de m ine... bei dumneata trei pahare şi eu
unul...
— Aşa, gospodin, a şa a !.. Dece să ne certăm? Pacea
e mai bună decât gâlceava. Intră la loc!...
Mă luă de umeri şi mă băgă în casă.
— Stai jos c’aşa e poreatca pe la noi: să cinstim şi
să fim oameni de unire.
Turnă în pahar şi apoi îl bău până în fund.
— Unu! — zisei eu.
— La noi sunt gospodari buni, dar nu ştiu că dela o
vreme parcă nu mai vrea Dumnezeu! Ia stacanul şi fii în