Page 125 - 1929-n1

124 M A R IN G H . IL IE -C O S T E Ş T I

— Am spus să bem mai rar.
— Ţi-e teamă că se mântuie? Avem mult în beci. Nu
dăm noi de fundul polobocului aşa degrabă! Dacă cinstim
tot urciorul, aduc altul.
— Nu prea îmi place băutura. S’o luăm mai cu încetul,
că e timp destul până mâine.
— Iar ai început? Ştii ce-ţi fac? Amu eşti rumân în
toată firea, adică moldovean!
— Ţi-o fi plăcând dumneatale, dar cu mine a ’nceput
să se învârtească casa!
— Da hâtru rumân mai e şti! Vrea să scape! Las că
vă cunosc eu! Cu unul d’ai dumneavoastră pe drum, te hră­
neşti şi ’n piatră seacă! Şi la bătae şi la chef sunteţi tot
aşa de viteji...
Turnă iar în pahar şi ridicându-1 in sus începu:
— Tiu! Da nu eşti deloc ca ceilalţi. Spusei de Şeibulescu.
Ala era afurisit tare! A zăpăcit toate femeile din satele
megieşe... iar dumneata, târca-mârca, nici una, mi se
pare!
Bău paharul şi-l umplu din nou.
— Unu! — zisei eu iar.
— Eeeei.. păi ai de gând să beau tot trei?
— Nu ne-am dat cuvântul?
— Ba da, ba d a ... ai dreptate.
îşi puse al doilea pahar şi-l bău.
— Două! — zisei eu iar.
Moş Alexandru se ameţea văzând cu ochii.
— Ar trebui să facem la două p ahare'..
— Cu câţi ani eşti mai mare ca mine?
— Eu ... Hei, fecioraşul meu de pae — am pus de gând
să te infiiez — eu am fost husar la curte în Petersburg!
Unde mă vezi aşa? Am albit, nu mai am putere... sunt
om de şaizeci de ani.
— Eu sunt numai de douăzeci de ani. Tot trei pahare
ţi-e partea.
— Nu eşti Codrean până amu, dar tot trebuie să-mi
ţii de urât. De ce crezi că te-am primit aici? Să am şi eu
cu cine mai mă lua aşa câteodată... Uite, aşa petrec
Cod renii!...
— Mai ai unul!...
— Ei hai, uite-1 şi p’ăla!
Şi bău şi p’al treilea; dar repede umplu şi p’al meu.
Mi-era rândul.
Nici nu mâncasem aşa cine ştie ce, şi acum mă înhăţase
Moş Alexandru la băutură. Căutam eu să mai lungesc vorba
ţinând paharul în mână, că doar i-o veni să se ducă la
culcare...